Gânduri pentru înnoirea vieţii (103)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Universul nostru lăuntric de gândire se întemeiază pe ceea ce investim cu valoare de adevăr. Plecând de la această stare trecem la acţiune şi înfăptuim o mulţime de lucruri. Rezultatele sunt uneori dezirabile dar alteori sunt adevărate catastrofe. Poate să conducă adevărul la fapte rele sau chiar la dezastru? Nu este adevărul temeiul binelui? Bineînţeles, că da. De aceea este necesar să punem în discuţie unele “adevăruri” care ne-au ghidat, având în vedere implicațiile lor nefaste. Puterea care ne-a plămădit ridicându-ne din neființă şi aducându-ne la viaţă pentru eternitate …

Sunt fundamental bun

Cum este cu judecata aproapelui? Poate fi așa: tu ai ridicat fruntea din țărână, nu ești smerit, te dai mare, faci pe importantul. Văd asta la tine și îți fac recomandarea să fii modest, să te smerești și să te pocăiești. Dar eu ca să-l judec pe celălalt trebuie să fiu undeva sus, undeva deasupra, nu mai sunt de mult cu fruntea în țărână. Păi cine sunt eu ca să îmi ridic fruntea din țărână și să îl judec pe altul? Cine mă cred? În celălalt sens și judecata de sine poate să reprezinte o problemă de înțelegere. A cui …

Fă şi tu ce poţi

Cred că marile sentimente de vinovăţie au uneori în spate mari orgolii. Sunt pretenţii imense faţă de propria persoană ca şi cum ai fi un fel de zeu. Nu neapărat mari pacate – deşi sunt şi ele – cât mai ales mari orgolii. În felul acesta orgoliul devine cel mai mare păcat. Dumnezeu m-a iertat, iar eu încă mă muncesc şi mă frământ cu gânduri de vinovăţie. Dacă eu încă mă mai condamn, de pe ce poziţie fac asta? Nu poate fi decât poziţia unui mare orgoliu. Ori sfinţii ne învaţă să ne smerim, nu să devenim din ce în …