Despre putere, slăbiciune şi vulnerabilitate

A-mi arăta sentimentele sau afecțiunea poate fi perceput ca o dovadă de slabiciune. Bine, dar ce este slăbiciunea, cum o definim?  A fi slab înseamnă a fi vulnerabil? Sigur că exprimarea sentimentelor se asociază cu o anumită vulnerabilitate pentru că implică deschidere. Dar cum privesc eu această vulnerabilitate? Dacă o privesc într-un mod absolut, sigur că atunci este periculos să te deschizi, devine o slăbiciune şi poţi fi rănit. Adică eu mă deschid, îmi arăt sentimentele şi tu râzi de mine. Cum aş putea să mă simt? Aş putea să mă simt rănit, evident. Dar lucul acesta se întâmplă daca …

Despre dificultatea de a ierta

Oferim iubire din prea plinul inimii noastre, de aceea pot să iert cu adevărat doar în momentul în care sufletul meu a ajuns la pace și iubire. Altfel ne pierdem în teorii despre etapele iertării sau nu știu ce programe despre iertare, generoase în felul lor, și cu siguranță bine intenționate, dar sterile în fond sau chiar amăgitoare. Realitatea este că ne putem păcăli singuri. De fapt, marele nostru conflict este cu noi înșine. Urând pe cineva, în realitate te urăști pe tine însuți. Nu ne asumăm cu adevărat propriile umbre și astfel, ajungem să ne torturăm nu doar propria …

Despre importanța celui de-al doilea gând                       

Motto: „Să punem gândul cel bun.” – Sf. Paisie Aghioritul „Sunt ok așa cum sunt” este o formulă generică. Arată, în primul rând, sensul în care este important să ne mișcăm. Dar dacă am spus de trei ori „sunt ok așa cum sunt” nu înseamnă chiar că ajungem să integrăm toate conflictele și zonele de umbră pe care le-am refulat până acum, să fim realiști! Procesul integrării umbrei, schimbarea convingerilor limitative și prelucrarea conflictelor profunde este o lucrare cărămidă cu cărămidă, bucată cu bucată. Construcția acestei case a sufletului se face într-o logică asemănătoare cu aceea a unei case obișnuite: …

Cum să îți vindeci NEVROZA prin acceptarea vulnerabilității (Atelier)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ -Există o perioadă din copilăria mea pe care am acoperit-o, studiind, învăţând, cultivându-mă. Ma simţeam foarte izolată în situaţia aceea față de copiii de vârsta mea și neputincioasă că nu puteam să fac ce ziceau ei, iar lucrul acesta mă făcea să mă simt ruşinată. -În spatele sentimentului de izolare este cineva care aşteaptă sa fie recunoscut și acceptat. Disperarea pe care o putem trăi este expresia cuiva care se simte respins, care este negat sau chiar urât. În felul acesta, trăieşte un sentiment profund de singurătate. -Parca toată identitatea mea cea adevăratăe acolo. -Las-o sa vorbească, …

Reperele normalității. Cele trei cadre ale vieții

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Orice condiție de patologie se exprimă în aceste trei aspecte: necredința, ura, deznădejdea. Și orice recuperare implică întoarcerea omului la credință, la iubire și la nădejde. Asta este starea firească, asta e starea de normalitate și de echilibru a ființei umane, ancorarea în aceste condiții ale Duhului – credința, iubirea și nădejdea. O să vedeți că în orice patologie există un derapaj de la această treime. O altă triadă ar fi legată de cadrele vieții. Noi trăim în trei cadre mari și late. Nu există două, nu există patru, există trei. Este situația socială când …

Iubesc, sunt vulnerabil, deci puternic (VIDEO)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Sentimentele sau o emoţionalitate mai profundă se asociază cu o anumită vulnerabilitate pentru că exprimarea acestei dimensiuni implică deschidere. Şi asta înseamnă implicit vulnerabilitate. Problema este cum priveşti această vulnerabilitate. Dacă o priveşti într-un mod absolut, sigur că atunci este periculos să te deschizi, se poate transforma într-o slăbiciune, adică eu îţi zic că te iubesc, adică mă deschid şi îmi arăt sentimentele şi tu râzi de mine. Şi eu atunci aş putea să mă simt rănit. Dar asta dacă sunt doar vulnerabil. Ori eu nu sunt doar vulnerabil, eu sunt şi puternic. Atunci când …

Principii universale ale schimbării. Umbra şi credinţele iraţionale (5)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” Există o anumită tentaţie, aşa, à la Edith Piaf, eu nu regret nimic, mie nu îmi pare rău după nimic… E de dorit să-ţi pară rău, să regreţi, tocmai pentru a te elibera de vinovăţie, nu pentru a o conserva undeva în inconştient şi de acolo să-ţi macine trupul şi fiinţa. Încerc să vehiculez în ce am spus – nu atât teorii, cât principii, principii universale ale schimbării. Să înţelegem mecanismele care au întreţinut aceste credinţe şi acele principii care ne permit să ne eliberăm de ele. Religiile sunt un fel de teorii despre lume şi …

Principii universale ale schimbării. Umbra şi credinţele iraţionale (4)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” Fără o minte smerită, cât de cât, aceste poziţii vechi se menţin. Pentru că noi ne-am construit un mod de a supravieţui, noi suntem nişte supravieţuitori până la urmă. Ce-i în mână nu-i minciună,da? Cum ar zice unul sau altul…. Cum să dai tu drumul la credinţa ta iraţională, că este ceea ce ai. ”Eu nu dau drumu la pasărea din mână pentru cioara de pe gard”. Da asta e în interiorul viziunii. E în paradigma care te-a adus aici, nu într-o paradigmă care să-ţi permită o reînnoire. Şi eşti în vechea paradigmă,nu? De aceea …

Principii universale ale schimbării. Umbra şi credinţele iraţionale (3)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” Contextul din copilărie nu este atât de relevant prin prisma faptului că ai suferit o traumă oarecare, deşi evident este şi asta. Nu ăsta e lucrul important, cât felul în care ai conceptualizat, felul în care ai răspuns. Dacă nu ai primit pantofiori noi la începutul anului şcolar şi ai avut parte de nişte pantofiori vechi pe care a trebuit să-i vopseşti cu vopsea de gard, sigur că eşti o victimă jalnică. Tragi concluzia asta, că eşti o victimă jalnică. Aiurea! Copiii cu o generaţie înainte se duceau la şcoală desculţi. Era o traumă? Nu. …

Principii universale ale schimbării. Umbra şi credinţele iraţionale (2)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” De ce propun şi conceptul de umbră şi conceptul de credinţă iraţională? Pentru că merg bine împreună, sunt acolo la origine amândouă. Sunt faţetele aceleiaşi monede, şi credinţa iraţională şi conceptul de umbră. Pentru că într-un anumit sens rezolvarea şi depăşirea unei credinte iraţionale îţi permite să te manifeşti liber şi să nu mai fii atât de limitat de contextul unei umbre. Încet, încet, aceste programe de gestiune, ne fac pe de o parte eficienţi, în paradigma lumii în care trăim, pentru că ne permit o anumită adaptare. Vorbim în acest context de prezenţa unei …

Principii universale ale schimbării. Umbra şi credinţele iraţionale (1)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” În contextul credinţelor iraţionale noi suntem nişte persoane care ştiu. Noi ştim cum e cu viaţa asta… Oamenii care susţin o credinţă sunt oameni competenţi, nu sunt oameni care nu ştiu. În contextul acesta vorbim despre o poziţie chiar de autoritate. Ştiţi, copilul nu ştie. De aceea, copilul, în sensul autentic, este liber. Trăieşte în mod liber momentele, trăieşte în mod liber relaţiile, trăieşte în mod liber emoţiile. Şi viaţa este o succesiune de momente, este o succesiune de trăiri, lucrurile vin şi trec. Şi viaţa se împrospătează, se înnoieşte, cu fiecare moment. În felul …

Să începem un travaliu cu umbra

Motto: “Din bube, mucigaiuri și noroi, iscatam frumuseți și prețuri noi.” – Tudor Arghezi Prin câte drame ar mai trebui să trecem pentru a ne recunoaște în sfârșit umbra, partea întunecată a ființei noastre. Fără o acceptare autentică a umbrei orice (re)construcție a personalității rămâne fragilă, fără consistență oricând gata să se surpe. Umbra este ca un sac în care aruncăm tot ceea ce nu ne convine, tot ceea ce pare inacceptabil și pe care îl târâm după noi în condițiile în care acesta devine din ce în ce mai greu. Existența umbrei ne face să ne simțim dezbinați în interior …

Frica și exigențele vieții

Omul are nevoie de apropiere, împărtășire, iubire, însă își refuză aceste nevoi. De asemenea are nevoie să fie el însuși, dar renunță. Are nevoie să se schimbe, dar preferă să rămână blocat în situații împietrite. De asemenea are nevoie de stabilitate, de structură, însă amână să se încadreze în rigoare, rămânând în situații intermediare și incerte. De ce? Un răspuns care acoperă cel puțin în parte această problematică este legat de prezența fricii. De fapt, lipsește siguranța. Frica se naște dintr-o percepție subiectivă sau obiectivă a pericolului. Când percepția este obiectivă, adică în acord cu realitatea, atunci frica are o …