Cum să iubesc cu o inimă plină de ură?

Este important să ne rezolvăm problemele trecutului, în esenţă să ne curăţim inima. Cum să iubesc cu o inimă plină de ură? Nu pot să mă iubesc nici pe mine şi nici pe altcineva pentru că organul iubirii pur şi simplu nu este disponibil. Iubirea vine de la Izvorul Iubirii şi se revarsă în inima noastră. Dacă inima este plină de ură acest Izvor  nu are cum să umple inima pentru că ea este plină cu altceva. Omul nu este Sursa iubirii, nu generează iubire, este un canal al iubiri, dar are şi el libertatea lui să primească sau să …

Smerenia, pârghia fundamentală în procesul integrării umbrei

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Acesta este lucrul pe care noi ni-l interzicem de cele mai multe ori, acela de a fi noi înşine, în favoarea lui „trebuie să fii într-un anumit fel”. Aceasta-i drama fundamentală, sigur că ea îmbracă diverse forme particulare, dar la nivel fundamental aceasta este drama. Dincolo de experienţa umilitoare a înfrângerii putem descoperi o trăire nouă, o trăire profund consolatoare, o trăire care ne luminează şi care ne pacifică cu noi înşine şi cu lumea, iar această experienţă, această trăire se numeşte pur şi simplu smerenie. Smerenia este pârghia fundamentală sau una dintre …

Despre dificultatea de a ierta

Oferim iubire din prea plinul inimii noastre, de aceea pot să iert cu adevărat doar în momentul în care sufletul meu a ajuns la pace și iubire. Altfel ne pierdem în teorii despre etapele iertării sau nu știu ce programe despre iertare, generoase în felul lor, și cu siguranță bine intenționate, dar sterile în fond sau chiar amăgitoare. Realitatea este că ne putem păcăli singuri. De fapt, marele nostru conflict este cu noi înșine. Urând pe cineva, în realitate te urăști pe tine însuți. Nu ne asumăm cu adevărat propriile umbre și astfel, ajungem să ne torturăm nu doar propria …

Principii universale ale schimbării. Umbra şi credinţele iraţionale (4)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” Fără o minte smerită, cât de cât, aceste poziţii vechi se menţin. Pentru că noi ne-am construit un mod de a supravieţui, noi suntem nişte supravieţuitori până la urmă. Ce-i în mână nu-i minciună,da? Cum ar zice unul sau altul…. Cum să dai tu drumul la credinţa ta iraţională, că este ceea ce ai. ”Eu nu dau drumu la pasărea din mână pentru cioara de pe gard”. Da asta e în interiorul viziunii. E în paradigma care te-a adus aici, nu într-o paradigmă care să-ţi permită o reînnoire. Şi eşti în vechea paradigmă,nu? De aceea …