Povestea FRICII

La o privire atentă putem constata că existenţa noastră implică în mare măsură o mişcare între nevoia fundamentală de siguranţă, de supraviețuire – în fond, şi o nevoie de creştere şi libertate. Nevoia de siguranţă este universal umană, prin urmare firească şi îndreptăţită. Nimeni nu poate să spună că nu are nevoie să se simtă protejat faţă de pericole care îi pot leza integritatea. A avea o bază de siguranţă este o exigenţă ontologică pe care ne construim întregul edificiu al vieţii. În mod normal, aceasta se creează în relaţiile fundamentale de ataşament pe care le construim în copilărie cu părinţii …

Capacitatea de a te deschide emoţional. Reconfigurare și stare de bine (2)

Starea de bine este o nevoie și prin urmare devine o căutare permanentă. A te simţi bine este o nevoie. Dar pentru că nu s-au creat condiţiile astfel încât să ne simțim bine din interior, am dezvoltat tot felul de dependenţe. Adică tot felul de plăceri substitutive, care încet, încet devin dependenţe şi nişte probleme în sine. Aceasta ar putea să fie una dintre consecinţele faptului că nu intrăm în contact direct și în mod conştient cu emoţiile  noastre primare, cu emoţiile noastre princeps care ne permit să ne conectăm cu nevoile noastre profunde, autentice, ontologic îndreptățite. O altă consecinţă …

Capacitatea de a te deschide emoţional. Semnificații și implicații (1)

Un proces terapeutic viabil, care să ajungă, într-adevăr, la o finalitate iar persoana să se vindece de o serie de traume, implică capacitatea acesteia de a-şi exprima într-o manieră autentică emoţiile. În esenţă este vorba de capacitatea persoanei de a se deschide emoţional, de a-şi asuma complexitatea trăirilor aşa cum sunt. Deschiderea emoţională nu este o simplă chestiune de opţiune (Gata, eu optez să mă deschid emoţional şi imediat m-am deschis!). Nu e aşa, pentru că a te deschide emoţional este o abilitate; ori o abilitate poţi să o ai sau să nu o ai. De aceea, un proces terapeutic …

Iubesc, sunt vulnerabil, deci puternic (VIDEO)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Sentimentele sau o emoţionalitate mai profundă se asociază cu o anumită vulnerabilitate pentru că exprimarea acestei dimensiuni implică deschidere. Şi asta înseamnă implicit vulnerabilitate. Problema este cum priveşti această vulnerabilitate. Dacă o priveşti într-un mod absolut, sigur că atunci este periculos să te deschizi, se poate transforma într-o slăbiciune, adică eu îţi zic că te iubesc, adică mă deschid şi îmi arăt sentimentele şi tu râzi de mine. Şi eu atunci aş putea să mă simt rănit. Dar asta dacă sunt doar vulnerabil. Ori eu nu sunt doar vulnerabil, eu sunt şi puternic. Atunci când …

TIPARELE: De la gânduri parazite la atitudini viabile  (3)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” Prin urmare dacă este o condiţionare ca aceasta, mai pot fi alte sute şi mii de condiţionări. Ca această credinţă mai pot fi alte sute şi mii de credinţe asemănătoare, care ne limitează existenţa şi produc tot felul de gânduri parazite care ne încarcă mintea şi care nu au calitate adaptativă. Ne-am obişnuit cu aceste gânduri parazite, încât nu mai facem nimic să le îndepărtăm sau să le îndreptăm sau să le selectăm. Pur şi simplu le lăsăm să vină spre noi şi să ne umple universul conştiinţei. Ce faci acasă cu nişte resturi alimentare, …

PIM: Întrebările, o componentă a Procesului înnoirii minții (8)

O componentă a Procesului vizează întrebările pe care urmează să le punem. Întrebările au o funcție esențială în demersul de conștientizare și clarificare. Ele pot fi modalități eficiente de a scoate la lumină gânduri și convingeri perturbatoare care au limitat posibilitățile de expresie ale persoanei, dar pot aduce clarificări și în ce privește emoțiile, comportamentele, nevoile, deciziile și obiectivele noastre. De asemenea întrebările sunt implicate în procesul de construire a unor noi afirmații și convingeri raționale cu funcție adaptativă. Întrebări privind nevoile fundamentale: Nevoia de a avea o bază de siguranță, nevoia de atașament Te simți în siguranță? Ai o …

Starea de bine

Sănătatea nu este doar absența bolii, ci stare de bine. Omul se definește și se împlinește cu acest reper, binele: bine, bun, binevoitor, bunătate, bunăstare, bună ziua, bună să-ți fie inima, drum bun, bine v-am găsit, vă las cu bine, bine plăcut, bine gândit, om bun, fapte bune… Binele, calitatea de a fi bun a omului, nu se definește în sine, ci prin excelență relațional, în raport cu ceva, cu cineva, cu Celălalt – Creator și creatură – cu Dumnezeu, cu semenii, cu natura, cu mediul înconjurător în general. Bineînțeles, există o serie de condiții ale Binelui. Spre exemplu, o …