Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.
Matei 5, 7
Există o nevoie fundamentală de a fi înțeleși, acceptați și apreciați. Prin urmare să oferim înțelegere, acceptare și apreciere, atât față de noi înșine, cât și față de ceilalți. Venind în întâmpinarea nevoilor celorlalți așa cum venim în întâmpinarea propriilor nevoi și arătând interes pentru toate planurile vieții – fizic, psihologic, relațional, spiritual – putem experia: siguranța, acceptarea, afecțiunea, aprecierea, încurajarea, susținerea, consolarea, sensul, grija, înțelegerea, disponibilitatea, angajamentul, regretul, iertarea.
Astfel, putem considera condiția darului ca o parte a Eului Liber, un Eu care poate trăi bucuria, iubirea și fericirea. Așadar mă pot întreba ce pot să fac pentru a deveni o persoană de atașament în relația cu celălalt, astfel încât acesta să-și construiască o bază de siguranță și să-și poată vindeca rănile trecutului, respectiv să-și dezvolte motivații superioare prin stabilirea și atingerea unor obiective congruente cu nevoile și care să-i valorifice potențialul aptitudinal și resursele.
Plecând de la starea de congruență interioară, de la valori și realism în acțiune pot să-mi pun o serie de întrebări.
Cum pot aprecia o persoană?
Cum pot transmite încredere și siguranță interlocutorului pentru a consolida relația și pentru a o așeza pe o bază de siguranță?
Cum pot să arăt afecțiune și acceptare?
Cum pot să consolez și să arăt compasiune unei persoane aflate într-o situație dificilă?
Ce pot să spun și să fac pentru a veni în întâmpinarea nevoii de încurajare și susținere a celuilalt?
Cum pot să propun o perspectivă care să aducă sens într-o situație greu de înțeles și de integrat?
De asemenea, este important să îmi clarific și alte aspecte.
De ce este important să ofer încredere, susținere, afecțiune, apreciere, acceptare, compasiune, consiliere, încurajare în relația cu celălalt?
Care sunt condițiile interioare care mă pot susține în acest proces?
Ce am de făcut pentru a dezvolta și consolida aceste condiții?
Aici, în condiția darului se află șansa noastră de a dobândi puritatea. Răsplata darului este o inimă deschisă care poate cunoaște iubirea lui Dumnezeu, pentru că darul este expresia iubirii. Cel care dăruiește din inimă cunoaște iubirea și astfel este vindecat. Darul ne conduce dincolo de conflict, dincolo de resentiment, dincolo de nevroză. El este o punte către Viață.
Exercițiul darului atrage virtuțile și omul se poate astfel îmbunătăți; dobândim certitudinea binelui, dar și eliberarea de consecințele răului. În inima omului darnic coboară veselia și buna dispoziție pentru că darul, milostenia exprimă iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Milostenia devine comoara noastră perenă. Cerul se deschide și dobândim Lumina. Devenim astfel fii ai lui Dumnezeu, Care este milostiv.
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”, un program original de coaching şi dezvoltare personală, București, din 16 septembrie
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”
Ateliere de dezvoltare personală