Să înțelegem frica și să o depășim

Răspuns lui Appolinaire

Mergeți spre larg
Ei au răspuns: ne este frică!
Lăsați în urmă țărmul, le spuse El.
Ei l-au lăsat…
Și au fost răsplătiți
Cu nemărginirea

Daniel Fusărea

Frica este un fenomen normal care poate fi depășit dacă este asumat și confruntat.
Cine nu se raportează la frică într-un mod adecvat, învățând să se confrunte cu ea și să o depășească pentru a merge astfel mai departe, riscă să o investească cu putere și să o transforme într-un fenomen patologic, practic într-o boală.

Cu cât mă cramponez de confortul meu imediat, cu atât amân procesul înnoirii vieții. Ceea ce la prima vedere pare confort, devine încet, încet, frustrare cronică. De fapt, acest confort imediat este frica de schimbare. Nu poate exista schimbare până când frica nu este privită în față. De cele mai multe ori, în spatele blocajelor noastre se află, practic, o frică neasumată.

A merge mai departe, a progresa, a ne împlini, a ne realiza, a ne satisface nevoile, a ne dispensa de trecut, a iubi, a depăși situațiile consumate, înseamnă a renunța la frică. Construim ziduri – mai nou din beton și sticlă, strălucitoare, care emană prosperitate – ne echipăm cu armuri și scuturi de protecție apoi suferim până la disperare că nu putem comunica, că nu ne putem înțelege, că nu putem trăi iubirea și intimitatea.

Ne putem asuma mai ușor riscuri – riscul de a ne deschide, de a acționa, de a renunța la trecut – înțelegând că sentimentul de siguranță nu stă în existența unor certitudini absolute, ci mai degrabă într-o încredere fundamentală în bine. Frica este de multe ori rezultatul unei gestiuni inadecvate a gândurilor noastre. Astfel, ea poate deveni o barieră în calea acțiunii care să ne permită atingerea obiectivelor și satisfacerea adecvată a nevoilor noastre îndreptățite.

Acțiunile constructive, exprimarea noastră deplină și o viață împlinită înseamnă să ne asumăm frica, să-i înțelegem natura și astfel să trecem dincolo de ea. Frica este, probabil, cel mai frecvent motiv pentru evitarea acțiunii. Ea ne trimite într-o zonă de siguranță determinată de control, dar cu prețul extrem al stagnării, al tensiunii, al limitării și al lipsei de orizont. Ne face să rămânem în cercul nostru de siguranță, în zona noastră de confort, limitată si limitativă. Atâta timp cât vom ține frica în anticameră, ea va continua să ne ceară audiență. Să o primim, să-i ascultăm mesajul și ea va pleca!

Atitudini fundamentale față de frică:  abordare vs. evitare

Orice domeniu al vieții poate să fie dominat de frică sau abordat cu încredere si curaj. Putem alege să fugim sau dimpotrivă să ne asumăm decizii și să acționăm în pofida fricii. Așezarea noastră în teritoriu va depinde de impulsul căruia îi vom da câștig de cauză și astfel viața noastră va sta fie sub semnul fricii, al evitării și al stagnării, fie sub semnul curajului, al evoluției, și al dezvoltării. Prin urmare, putem vorbi despre două atitudini fundamentale față de frică: abordare sau evitare.

EVITAREA este un mecanism de apărare în fața fricii, care ne conferă siguranță pe termen scurt și confort emoțional. A evita înseamnă să ieșim pur și simplu din situația pe care o percepem ca fiind dificilă sau periculoasă. În felul acesta, frica și simptomele fizice asociate ei dispar iar persoana intră într-o zonă de confort.
Evitarea oferă astfel un beneficiu imediat. Dar când persoana va intra într-o situație asemănătoare în viitor, cel mai probabil va alege același răspuns.

De aici încolo începem să ne confruntăm cu dezavantaje. Ne vom obișnui să fugim de dificultăți și astfel vom pierde posibilitatea atingerii unor obiective semnificative. Evitarea va genera și mai multă evitare, va ajunge să ne controleze iar noi vom stagna. Astfel, confortul imediat se va transforma în frustrare și neîmplinire pe termen lung. Personalitatea nu se va maturiza iar nevoile noastre profunde vor rămâne neîmplinite. Vom fi lipsiți de putere iar posibilitățile noastre de alegere vor fi din ce în ce mai limitate până la a ne simți captivi într-o cușcă a fricii.

ABORDAREA. Ființa umană este, însă, liberă în mod fundamental. Chiar dacă evitarea a ajuns o obișnuință, un adevărat stil de viață, ne putem recăpăta puterea și stăpânirea de sine, alegând să rămânem în situație și să acționăm în pofida disconfortului pe care îl trezește frica. În felul acesta, pe masură ce învățăm să rămânem în situație, frica începe să se diminueze iar noi ne recăpătăm stăpânirea de sine și putem să acționăm liber.

De data aceasta, confortul nu este dobândit prin ieșirea din situație ci prin parcurgerea ei, dobândind la final mai multă putere și un sentiment de satisfacție și libertate, pe care nu-l putem trăi in urma evitării.
Este important să devenim conștienți că avem opțiunea să fim proactivi, să alegem efortul în locul cedării în fața impulsurilor de evitare. În felul acesta, ne vom putea exprima autentic și creativ, ca niște ființe independente și puternice.

Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, Bucureşti, 14 şi 21 martie

Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”

Ateliere de dezvoltare personală

Coaching individual

Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)

Ganduri pentru innoirea vietii - poza

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *