“Într-un pământ nou nu există o cale pe care să pășești, ci pe măsură ce pășești lași în urma ta o cale.”
Daniel Fusărea
A rămâne în zona de confort înseamnă să-ți acorzi permisiunea de a stagna, să renunți să devii mai bun. Este ca și cum ai spune: “Bazeaza-te pe ceea ce ești, aste este tot ceea ce poți spera.”
A dori să cartografiezi un teritoriu nou înainte de a-l străbate, înseamnă, practic, să rămâi în punctul de siguranță actual, implicit al frustrării de a-ți refuza reînnoirea.
Căutarea cu orice preț a confortului ne ține departe de o autentică stare de bine.
Continuând să evităm confruntarea cu problemele, putem să rămânem în zona de confort, dar aici nu există dezvoltare. Mai mult decât atât, problemele se vor întoarce asupra noastră și noi vom fi obligați să ne restrângem și mai mult.
Confortul cu orice preț ne limitează și ne scoate în afara unei traiectorii evolutive. În zona de confort conservăm multă angoasă. Ieșirea din acest spațiu este prețul inevitabil pentru dezvoltare. Angoasa ne marchează limitele eului. De aceea, expansiunea finite înseamnă trecerea prin angoasă și prelucrarea ei.
De cele mai multe ori batem pasul pe loc nu pentru că ne lipsesc resursele și oportunitățile, ci pentru simplul fapt că ne este frică. Atunci prioritatea pentru noi devine siguranța, iar energia este investită în apărări.
Cum pot să intru în zona de dezvoltare fără să derapez în zona de panică devine un aspect esențial al procesului de înnoire. Ne vom asuma să părăsim zona de siguranță și vom experimenta o provocare benefică pentru evoluția noastră. Nu stres ci eustres. Nivelul de energie va crește și vom cunoaște reușita, reper pe drumul împlinirii vieții.
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 7 şi 14 decembrie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”, București, din 16 septembrie
Ateliere de dezvoltare personală