Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra”
Se vorbeşte frecvent în viaţa de zi cu zi, viaţa profesională, în viaţa noastră relaţională în sensul relaţiilor de cuplu, dar într-un context de psihoterapie, de coaching, vorbim despre tipare. Adică despre moduri stabile de funcţionare, moduri de a fi; moduri de a fi în comportamentele noastre, în decizii, în felul în care gândim, în felul în care simţim. Şi de multe ori ajungem să ne dăm seama de existenţa acestor moduri de a fi, dar din care constatăm cu multă îngrijorare că nu putem ieşi. Adică realizăm că avem nişte moduri de a fi şi că nu putem ieşi din ele, iar prin urmare viaţa noastră continuă să funcţioneze la fel.
Pentru că noi nu putem ieşi din aceste tipare. Problema nu este că noi avem nişte tipare funcţionale – este normal, altfel nu am avea structură, am fi ca o gelatină în viaţa asta. Deci este normal să avem nişte tipare funcţionale, adică să avem o formă în care funcţionăm, să avem o structură, să avem moduri stabile şi care să ne facă într-un anumit sens recognoscibili. Problema nu este că noi avem nişte tipare, problema este că nu ne satisfac, nu ne mulţumesc, nu ne permit să ne satisfacem nevoile, nu ne conferă o stare de bine şi trăim stări de conflict, stări de nemulţumire, constatăm că răspundem în moduri inadecvate unor situaţii s.a.m.d.
Şi putem ajunge uneori chiar la stări de nevroză intensă, conflict intens în legătură cu aceste tipare care ne nemulţumesc, dar continuăm să le practicam. Adică şi mâine, şi poimâine, şi la anul, şi peste 10 ani noi suntem la fel.
Tiparele nu se schimbă. Dacă nu faci psihoterapie, adică dacă nu parcurgi acel proces de remodelare a acestor tipare. A face psihoterapie nu înseamnă doar a merge uneori, poţi să vii aici şi să rămâi în aceleaşi tipare, pentru că, de fapt, nu ai luat hotărârea să te schimbi şi dacă nu ai luat hotărârea în interiorul tău să te schimbi, vei rămâne în aceleaşi tipare.
Cei care mergeţi de mult la biserică, va duceţi de ani de zile şi trăiţi în aceleaşi tipare, acelaşi nemulţumiri, în aceleaşi resentimente, când la biserică se spune să iertam, să fim compătimitori şi milostivi.
Noi nu suntem nici compătimitori, nici milostivi, nici iertători, noi trăim în aceleaşi tipare cu hotărâre, cu determinare, cu schimbări, cu… nimic. Este o stare de fapt cu care ne confruntăm majoritatea, aceasta de a lua la cunoştinţă – uneori chiar cu disperare – că traim în aceleaşi tipare.