Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.
Matei 11, 28
Iertați-mă, viața îmi este insuportabilă. Acestea au fost ultimele cuvinte ale artistei franceze Dalida, scrise pe o bucată de hârtie înainte de tragicul său sfârșit. Cuvinte de o nemărginită tristețe ale unei femei care aparent a avut totul pentru a fi fericită: glorie, bani, frumusețe, admirație…
Glorie și singurătate
Nu înțeleg de ce o femeie atât de frumoasă și atât de iubită de public a ales noaptea trecută să-și încheie viața, spunea unul dintre cunoscuții săi, după ce a fost anunțat decesul artistei. Cuvântul singurătate a apărut cel mai frecvent în acele împrejurări pentru a oferi o explicație la ceea ce părea la prima vedere fără explicație.
Această doamnă cu inima frântă, un adevărat ideal feminin, a continuat să-și încânte publicul pe parcursul întregii sale cariere. A înregistrat în zece limbi mai mult de o mie de melodii, a vândut peste o sută de milioane de discuri, fiind recompensată cu numeroase distincții muzicale și înalte recunoașteri de stat. De asemenea este prima mare artistă care a primit discuri de aur și de platină. Pentru ea a fost creat în mod special un disc de diamant la începutul anilor `80.
A concertat pe întreg mapamondul și a supraviețuit fiecărei epoci muzicale, fiecărui curent într-un mod uimitor. Cu un talent extraordinar, cu temeritate și creativitate, ea a găsit de fiecare dată noi moduri de exprimare artistică, rămânând astfel în atenția publicului și trăind cu acesta o adevărată relație pasională.
Dar în pofida acestui succes enorm, viața ei a fost marcată de umbre și răni chinuitoare; un carusel de tragedie și strălucire, de glorie și singurătate până la sfârșit.
Dalida, pe numele ei adevărat Iolanda Gigliotti, se naște la Cairo pe 17 ianuarie 1933 într-o familie de imigranți italieni. Prima rană majoră în viața artistei este legată de pierderea tatălui, prim violonist la Operă.
Deși în adolescență urmează cursuri pentru a deveni secretară, se simte atrasă irezistibil de perspectiva unei cariere artistice. Se înscrie la un concurs de frumusețe, producând un adevărat scandal în familie datorită pozelor în costum de baie, care apar în revistele vremii. Mai mult, la câțiva ani după acest incident câștigă în 1954 concursul de frumusețe Miss Egipt și este angajată ca actriță pentru a juca în filme. Cairo era considerat în acel timp Hollywoodul Orientului. La scurt timp este reperată de un regizor francez care îi propune perspectiva unei cariere în cinematografia franceză. Avea 21 de ani.
Povestea fascinantă a tinerei italience începe din 24 decembrie 1954 când pleacă la Paris, în ciuda opoziției familiei, un gest de temeritate care vorbește despre personalitatea ei complexă. Deși vine în capitala Franței cu gândul de a deveni actriță, cinematografia nu are loc pentru ea. Trăiește la limită în privința mijloacelor materiale, dar în pofida acestui lucru, se hotărăște să încerce o carieră muzicală.
Ia lecții de canto și începe să cânte de probă la un cabaret pe Champs Élysee. De aici lucrurile încep să se miște rapid și ascendent în viața artistei. Este invitată să cânte la cabaretul Villa d`Este fiind descoperită în curând de trioul Bruno Coquatrix, director al sălii de spectacole Olympia, noul templu al music-hall-ului din Paris, Lucien Morisse, director artistic la radio Europe 1 și Eddy Barclay, directorul unei case de discuri. Aceste trei personalități au avut un rol cheie în viața tinerei interprete. Erau căutători de noi talente, iar Dalida părea să fie persoana de care aveau nevoie. De fapt s-a dovedit a fi un adevărat diamant.
Anul 1956 a fost un an de succes pentru Dalida. Cariera artistei pur și simplu explodează. Înregistrează primele discuri, iar Charles Aznavour o invită să cânte alături de el la Olympia. Un an mai târziu primește primul disc de aur. Sunt ani de avânt artistic, are numeroase concerte și devine cântăreața momentului, devansându-i în topuri pe Jacques Brel și Edith Piaf.
În același timp are o relație cu Lucien Morisse, directorul de la Europe 1, om cu familie care se îndrăgostește nebunește de ea și care se ocupă de cariera ei ca un adevărat Pygmalion. Pe 8 aprilie 1961, după multe amânări și ezitări, cei doi se căsătoresc.
Dar câteva luni mai târziu apare prima fisură majoră. Dalida îl întâlnește la Cannes pe Jean Sobieski, un pictor boem de care se îndrăgostește la prima vedere. Viața ei personală este bulversată, soțul, Lucien Morisse o șicanează, dar ea vrea să-și recapete libertatea cu riscul de a-și compromite cariera. Nu se va întâmpla acest lucru, așa cum nu se va întâmpla nici mai târziu, în pofida dramelor pe care le va avea de trăit.
Concertul de la Olympia din decembrie `61 va fi un triumf și apoi va merge într-un lung turneu până în extremul orient. Dalida este deja o mare vedetă, iar compatrioții o numesc vocea secolului.
În vara lui `62, după divorțul de Lucien Morisse și despărțirea de Sobieski, care nu a adus nimic consistent în existența ei, își va cumpăra casa din Montmartre, o clădire superbă de la începutul secolului, un adevărat conac unde va căuta retragerea și va putea să trăiască momente de liniște. Aici, în Rue d`Orchamps va locui până la sfârșitul vieții.
Cântecul îi ocupă în această perioadă tot timpul. Maturizată și din ce în ce mai sofisticată, artista devine interpreta preferată a francezilor, iar în august `64, bruneta exotică devine blonda Dalida. O schimbare radicală de imagine.
Concertează în continuare și lansează noi hituri precum Petit Gonzales și Dansul lui Zorba pe muzica lui Theodorakis.
Anul 1966 este un an semnificativ în viața artistei. Cariera ei este pe deplin consolidată, o carieră strălucitoare practic fără momente de recul. Fratele mai mic Bruno ia numele fratelui mai mare, Orlando și devine managerul și impresarul surorii sale, renunțând astfel la propria sa activitate muzicală. Această schimbare va marca benefic parcursul artistic al interpretei.
Tot în acest an îl cunoaște pe Luigi Tenco, un tânăr compozitor italian, rebel și foarte talentat care o impresionează și de care se îndrăgostește. Între ei se naște o adevărată pasiune și decid să prezinte la festivalul de la San Remo melodia Ciao Amore, compusă de Tenco.
Din păcate cântărețul de 28 de ani nu face față pe scenă, fiind sub influența alcoolului și anxioliticelor. Cântă în contratimp, se bâlbâie și în consecință nu obțin niciun premiu, deși cântecul este excepțional. La sfârșitul serii, neconsolat, se întoarce în camera de hotel, cu puțin înaintea iubitei sale și își trage un glonț în cap. Dalida îi descoperă cadavrul la puțin timp. Artista este distrusă. Rănile ei profunde se redeschid. Câteva luni mai târziu, îndurerată și disperată încearcă la rândul ei să se sinucidă cu o supradoză de barbiturice. O cameristă a hotelului în care se afla o descoperă în agonie, dar după câteva zile de comă își revine și viața ei continuă.
Va urma…
Ateliere de dezvoltare personală
Coaching individual
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii” – un program de coaching şi dezvoltare personală
Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)
