Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.
Matei 11, 28
Iertați-mă, viața îmi este insuportabilă. Acestea au fost ultimele cuvinte ale artistei franceze Dalida, scrise pe o bucată de hârtie înainte de tragicul său sfârșit. Cuvinte de o nemărginită tristețe ale unei femei care aparent a avut totul pentru a fi fericită: glorie, bani, frumusețe, admirație…
Glorie și singurătate (continuare). După această experiență limită – care va fi și un îngrijorător precedent pentru ce va urma să se întâmple peste două decenii – se hotărăște să trăiască. Devine preocupată de spiritualitate, iar căutările ei sunt sincere. Citește, călătorește în India și începe o analiză personală. În aceeași epocă își angajează un îndrumător budist căsătorit care îi devine și amant.
Pe acest fond de căutări și incongruențe spirituale cariera sa continuă triumfal. În octombrie `67 concertează din nou la Olympia și apoi pleacă în turneu în străinătate. Apoi Italia își recunoaște fiica iu-bită, oferindu-i premiul Canzonissima.
Anii `70, deși buni pe fond, încep cu o lovitură de trăsnet. În septembrie, Lucien Morisse, cel care s-a ocupat la început de promovarea interpretei și care i-a fost și soț pentru scurt timp, se sinucide cu o armă de foc în apartamentul său din Paris. Presa de scandal vorbește despre un adevărat blestem, iar Dalida se culpabilizează.
Din nou un moment foarte dureros în viața acestei femei, dar lucrurile intră pe făgaș, iar cariera artistei continuă să strălucească. Deceniul începe cu un nou succes fulminant la Olympia.
De asemenea, în acești ani lansează noi hituri: Paroles, paroles împreună cu Alain Delon, prietenul ei de o viață, Gigi l`Amoroso, Salma ya Salama, cântec popular egiptean. Toate aceste cântece sunt ascultate în lumea întreagă, ocupând prima poziție în topurile din multe țări. De asemenea călătorește și concertează pe mapamond: Japonia, Canada, Germania, Egipt, Liban, iar vânzările înregistrează creșteri explozive.
Este epoca marilor show-uri TV unde este invitată să cânte, atât în Franța, cât și în străinătate.
Se bucură de succes și pe tărâm american, concertând la Carnegie Hall și se întâlnește cu diverse personalități politice. Dalida este un adevărat star, cunoscută și iubită pe toate meridianele.
Și viața ei personală cunoaște o relativă stabilitate. Cu un nou elan creator își construiește după propriile planuri o casă în Corsica, în Porto Vecchio unde merge pentru a se bucura de soarele verii și de Mediterană.
Tot la începutul anilor `70 apare în viața ei seducătorul Richard Chanfray, un aventurier și un personaj superficial.
Deși are o latură profundă, artista se simte bine în compania acestui playboy, care îi redă într-o anumită măsură gustul pentru viață. Cu toate inconsecvențele pe care le arată, relația durează nouă ani. Pentru artistă a fost un deceniu cu realizări excepționale.
Începutul anilor `80 debutează cu un spectacol grandios la Palatul Sporturilor din Paris. Optsprezece reprezentații cu sala arhiplină, într-un spectacol à l`americaine, însoțită de dansatori și muzicieni și având o coregrafie impresionantă. Lumea spectacolului îi stătea la picioare, astfel că în 1981 primește discul de diamant, primul de acest fel pentru cele peste 50 de discuri de aur și aproape o sută de milioane de discuri vândute.
În aprilie 1983 lansează un nou album pe care se află și cântecul Mourir sur Scène. Este o perioadă în care devine victima unor atacuri dezlănțuite datorită relației cu François Mitterrand, în favoarea căruia a fost implicată în acea perioadă. Mai mult decât atât, la 20 iulie `83 primește o nouă lovitură cumplită. Află vestea că Richard Chanfray, fostul ei partener, s-a sinucis. Deși profund afectată de veste, continuă să concerteze.
În 1984 i se conferă Legiunea de Onoare, dar refuză. Însă gloria o urmărește necontenit, ca o umbră. În anul următor este proclamată, în urma unui referendum, cântăreața preferată a francezilor. În aceeași perioadă suportă două operații oftalmologice. În 1986 interpretează un rol de compoziție în filmul Le Sixième Jour, care îi aduce elogii pentru interpretarea sa remarcabilă. În ultimele zile ale lunii aprilie 1987 concertează în Turcia la teatrul antic Aspendos din Antalia. Obosită și profund deprimată își anulează ultimele reprezentații și se întoarce acasă împreună cu doamna de companie.
Fără soț, fără copii și fără iubirea pe care a căutat-o întreaga viață, Dalida nu a mai găsit niciun sens pentru a continua în această lume și se hotărăște să moară. În seara de 2 mai, după ce a pretextat un motiv oarecare pentru a-și îndepărta apropiații casei, lasă aceste cuvinte pe o foaie de hârtie: Viața îmi este insuportabilă. Iertați-mă.
Pentru prima dată în viața ei, frumoasa calabreză va dormi fără lumină.
De data asta nici gloria, nici iubiții de care nu a dus niciodată lipsă, nici măcar o cameristă providențială aflată în apropiere nu au mai putut-o salva.
Pe 7 mai la ora 11, cu ocazia ceremoniei de la Biserica Madeleine, sute și mii de prieteni și cunoscuți, personalități din lumea showbizului și a politicii au venit să-și ia rămas bun.
Iată câteva mărturisiri:
A. Delon: A fost o femeie uimitoare, un adevărat star, probabil ultimul al profesiei sale.
C. Aznavour: A fost un prieten, o femeie excepțională. Alături de Piaf, cea mai mare interpretă a cântecului francez.
Eddy Barclay: A fost, fără îndoială, cea mai mare interpretă a muzicii franceze, succesul său nu a încetat niciodată.
F. Mitterrand: O femeie cu o inimă generoasă, dar nefericită. A marcat muzica franceză.
Posteritatea continuă să o aprecieze. Undeva în Montmartre există o piațetă care îi poartă numele și de asemenea un bust al artistei. Doar trei femei au statuie în Paris.
Va urma…
Ateliere de dezvoltare personală
Coaching individual
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii” – un program de coaching şi dezvoltare personală
Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)
