Povestea Sfântul Siluan despre niște întâmplări trăite de el în tinerețe, înainte de a pleca la Athos. Era vorba depre un consătean de-al lui care comisese o faptă cumplită. Acesta era un fel de lăutar, motiv pentru care, la diversele serbări populare el era acolo și cânta de zor, înveselind lumea și inveselindu-se și el. Contrariat, la un moment dat Sfântul Siluan, care pe atunci era un tinerel, s-a dus la el și i-a spus: Bine, dar tu ai făcut o faptă cumplită. Cum poți să fii așa de vesel?Atunci, acesta îi spune: Eu mi-am ispășit pedeapsa în închisoare și doi, mult mai important decât asta, Dumnezeu m-a iertat între timp. Dumnezeu îl iertase și el știa. Atunci și-a putut recăpăta veselia și bucuria de a trăi.
Iertarea înseamnă, implicit, o schimbare a minții. Îți pare rău, regreți ce ai făcut, vrei să te îndrepti, te pocăiești, pui fruntea în pământ și îți plangi păcatele. Faci toate acestea pentru că ai nădejdea într-o schimbare a vieții. Însă nu poți să faci aceste lucruri fără Dumnezeu, Creatorul tău. Ori cadrul în care se face această lucrare este spovedania, care este taină dumnezeiască. Este necesar acest gest elementar de a ne pocăi și de a ne spovedi. Sigur că lucrarea este complexă, are durata ei, sunt lucruri care se rezolvă și altele care trenează, dar totul începe să aibă sens, chiar și lucrurile care trenează, pentru că la un moment dat înțelegi că ți-a fost de folos să treneze. Pentru că suportând ceva, ai vindecat altceva, care nu s-ar fi vindecat dacă n-ai fi răbdat.
Terapia și procesele noastre de integrare și vindecare sunt împreună lucrare cu însăși viața, cu semenii și cu Dumnezeu. Este nevoie de spovedanie și de celelalte taine, este nevoie de Liturghie, rugăciune, post și milostenie pentru a transforma și înnoi viața. Nu se poate să te vindeci și să-ți redobândești demnitatea profundă, dacă nu ești în stare de milostenie, de bună credință și fapte bune, altfel totul rămâne abstracție, dacă nu sunt în stare de iertare, dacă nu mă pun în legătură cu Creatorul meu, prin rugăciune și dacă nu regret lucrurile rele pe care le-am făcut.
Sigur, toate astea le facem pe nivelul nostru, mai superficial sau mai profund, în funcție de cât am înaintat în procesul despătimirii și al curățirii. Nu este ușor pentru că trecutul lasă urme adânci în ființa noastră și în materia trupului nostru. Creierul este material, iar acolo se înscriu urme concrete sau trasee neuronale, cum demonstrează astăzi neuroștiințele. Ca să schimbăm această stare de fapt, ca să înnoim mintea și să reconfigurăm aceste trasee neuronale este necesar un antrenament care are durata lui pentru a ieși din propriile reflexe. Ține de natura umană să fie așa.
Uneori suntem adânciți în dependențe și compensări sau altfel spus, în patimi care ne stăpânesc aproape în întregime. Sufletul, mintea și trupul nostru sunt înlănțuite de aceste condiții. Un dependent se poate confrunta mai mult sau mai puțin cu vechile lui probleme și după ani buni de terapie și abstinență. Sunt și cazuri când persoana iese complet din zona dependențelor, dar asta nu înseamnă că sufletul s-a înnoit cu totul, încă mai salivează după trecutul său.
Este foarte important cum abordăm aceste situații, pentru că a ne învinui la un moment dat că nu ne-am sfințit cu totul, ne poate arunca în deznădejde. Să ne amintim în momentele acestea că nu suntem dumnezei, ci simpli muritori, care însă pot să acceadă la dumnezeire când va vrea Dumnezeu. De aceea, este important să ne trăim viața la măsura momentului, evident, cu cât mai multă congruență interioară.
Va urma…
Ateliere de dezvoltare personală
Coaching individual
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii” – un program de coaching şi dezvoltare personală
Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)
