Gânduri pentru înnoirea vieții (18)

Să căutăm binele, chiar dacă am avea nevoie de microscop pentru a-l găsi. Ziua de astăzi, cu toate ale ei, este locul fericirii la care putem avea acces. Recunoștința se întemeiază pe gânduri bune, prin urmare să punem mai întâi gândul cel bun. Viața este în mod fundamental o binefacere, pentru că în măsura în care alegem să o trăim cuviincios și să ne poziționăm corect, putem dobândi Raiul, chiar din timpul acestei vieți.

Nu ne naștem cu capacitatea de a iubi, așa cum nu ne naștem cu capacitatea de a ne hrăni, de a supraviețui pur și simplu prin propriile mijloace. Cineva trebuie să aibă grijă de noi pentru a ne dezvolta. Ne naștem însă cu nevoia de iubire și, evident, cu un potențial de a iubi. Iubirea răspunde nevoii noastre fundamentale de uniune.

Când iubesc, iert, înțeleg, dăruiesc, respect. Iubirea se exprimă ca disponibilitate pentru nevoile, bucuriile și suferințele celuilalt. Când ne iubim, privim împreună către El, care ne cuprinde și astfel devenim unul. Iubirea este viață pentru că cel care ne-a dat viață este iubire. Iubirea se naște din efortul de a nu fi nimic pentru a putea fi cu adevărat tu însuți. În adâncul inimii, în inima morții, dincolo de durere, se naște iubirea care este adevărata viață. Iubirea este singurul mod de a ieși din tine, de a te depăși, de a fi mai mult decât ești. Iubirea nu poate fi nelucrătoare, neroditoare. Ea face întotdeauna ceva pentru binele aproapelui. Este întotdeauna la datorie, în gândurile noastre bune, în fapte, în cuvinte.