Gânduri pentru înnoirea vieţii (22)

Starea noastră de fond implică o condiţie de stabilitate structurală. Atât starea de bine durabilă, cât şi reversul, se fundamentează pe o condiţie stabilă. La nivelul creierului vorbim despre existenţa unor trasee neuronale. Pentru a trece de la o stare stabilă la o altă stare stabilă, este necesar un proces de reconfigurare în toate planurile: cerebral, cognitiv, emoţional, comunicaţional, corporal şi comportamental. Acest proces reprezintă o adevărată strategie de înnoire şi implică înţelegere şi decizie, voinţă şi consecvenţă.

Omul împlinit este omul congruent, care găseşte un răspuns adecvat pentru ansamblul exigenţelor vieţii. Este omul care a găsit pacea, iubirea, fericirea. Este în acelaşi timp social, afectiv, creativ şi spiritual. Este omul întreg, omul deplin. Iată, fericirea este expresia unei decizii, unei decizii profunde luate în adâncul inimii, este hotărârea de a trăi binele, de a privi într-un mod pozitiv existenţa şi de a celebra viaţa, este expresia libertăţii ca sentiment al unităţii depline şi al expansiunii fiinţei. Fericirea transcende raţionalitatea imediată, este necondiţionată şi se manifestă în pofida răului din lume. Fericirea este nerezonabilă şi mai puternică decât moartea. Da, fericirea este plenitudinea vieţii care nu cunoaşte moarte. Fericirea este eternă precum sufletul omului.

În adâncul suferinţei ne aşteaptă marele răspuns, înţelesul pentru viaţa noastră. O persoană care nu a trecut prin durere, care nu şi-a prelucrat durerea, nu are cum să aibă o stimă de sine solidă. Va fi uşor de rănit pentru că rănile ei sunt de fapt nevindecate. Preţuirea de sine implică un parcurs pe drumul anevoios al cunoaşterii de sine, al integrării aspectelor polare, contradictorii ale fiinţei, al asumării identităţii noastre cele mai profunde, o identitate care nu poate fi decât spirituală şi care implică o percepţie limpede a propriei existenţe.