Gânduri pentru înnoirea vieţii (23)

Preţuirea de sine este o calitate a trăirii aflate dincolo de complexe, când devenim conştienţi de faptul că suntem parte din ceva mai mare decât noi şi înţelegem că atitudinea potrivită nu poate fi decât smerenia. Stima de sine nu se poate trăi în confuzie. Este esenţial să ştim cine suntem. Să conştientizăm demnitatea pe care ne-o oferă Creatorul, calitatea de fii ai lui Dumnezeu. Această descoperire a adevăratei noastre demnităţi, a adevăratei noastre identităţi ne permite să depăşim conflictele şi să trăim o adevărată stare de recunoştinţă. Să mulţumim Domnului!

Trăirea anticipată a viitorului poate fi un mecanism de apărare faţă de un prezent care nu pare acceptabil. Este adevărat că prezentul poate fi şi dureros atunci când este marcat de riscuri majore, dar uneori este astfel şi pentru că nu îl acceptăm cu incompletitudinile lui inevitabile. Nu ne permitem să fim fericiţi într-un prezent cu lipsuri şi imperfecţiuni. Nu avem răbdare şi îngăduinţă pentru ziua de azi şi astfel nu putem savura momentul cu tot ce ne aduce el bun. Nu suntem atenţi şi pierdem şansa de a trăi mulţumirea şi recunoştinţa în clipa cea repede. Ne cufundăm în drame, de cele mai multe ori artificiale, pierzându-ne astfel liniştea şi bucuria. Suntem înclinaţi să privim către ceeea ce lipseşte şi asfel pierdem din vedere ceea ce avem deja. Ce-i lipseşte zilei pentru ca eu să fiu fericit? Când va veni acea zi în care să trăiesc cu adevărat recunoştinţa faţă de viaţă?

Deşi am fost învăţaţi că Împărăţia lui Dumnezeu este în noi, mintea noastră se pierde în mărunţişuri care ne ţin captivi în stres și tensiune. Trăim un nesaţ de mai mult care nu aduce cu nici un chip un prea plin lăuntric. Pe de altă parte, sunt în noi comori nepreţuite care aşteaptă să fie scoase la lumină. Le-am îngropat cu preţul nefericirii noastre, alegând să privim mereu în altă direcție.