Gânduri pentru înnoirea vieţii (47)

Nu poţi să gândeşti defetist şi să anticipezi nenorociri, în fiecare zi, ca obicei mental şi, în acelaşi timp, tu să ai o dispoziţie bună. Nu se poate! Vei avea o dispoziţie rea, normal, în funcţie de cum îţi orientezi mintea. Aşa cum a sintetizat, absolut genial, părintele Tadei: Cum ne sunt gândurile aşa ne este şi viaţa!

Problema nu este dacă avem sau nu ce ne trebuie, adică dacă avem resurse… Problema este dacă avem atitudinea care să ne permită să le accesăm sau nu. Problema nu este dacă omul are valoare. Problema este dacă omul are un raport corect cu identitatea lui profundă. Iar această valoare se poate experia doar de pe o poziţie corectă. Dacă persoana face lucruri care sunt împotriva identităţii sale, care sunt împotriva poruncilor lui Dumnezeu, păi cum să mai aibă percepţia identităţii lui profunde? Mintea i se întunecă. Şi ca să iasă din nou la lumină este important să renunţe la acele lucruri care îl îndepărtează de lumină. Lumina este acolo, este prezentă. Lumina nu dispare niciodată. Dar dacă omul alege să cadă din lumină, se face întuneric. Nu mai gândeşte normal, nu se mai comportă normal, nu se mai raportează firesc la ceilalţi.

Dăruind vei dobândi și Poartă-te cu ceilalți așa cum vrei să se poarte ei cu tine sunt repere clare privind modul în care ne putem construi relațiile. Relațiile sunt locul în care ne satisfacem majoritatea nevoilor. De felul în care înțelegem să ne raportăm la aceste relații depinde în foarte mare măsură calitatea vieții noastre și starea de bine.