Congruenţa interioară, fundamentul sănătăţii sufleteşti – VIDEO

Cuvântul are o funcţie eliberatoare, dar este important să fim sinceri. Astfel, acest cuvânt, încet-încet, scoate la lumină trăirea persoanei, emoţia, durerea, furia, resentimentele care au fost acoperite. Cum am ajuns să pierdem contactul cu aceste trăiri? Cum au ajuns să nu mai fie conştiente? Evident, pentru că nu sunt dezirabile. Nu ai voie să simţi… e rău, nu poate fi acceptat. Şi chiar dacă simţi, pentru că e rău ce simţi, trebuie să refulezi.

Astfel, lucrurile acestea refulate ajung să fie o povară sufletească şi dau, într-un fel, măsura calităţii vieţii personale, pentru că dacă e în joc o durere reprimata, nu va fi loc de bucurie. Dacă sunt multă mânie şi ură reprimate, persoana ajunge să fie îmbibată de aceste trăiri. Nu mai este loc pentru afecţiune, pentru tandreţe, pentru convivialitate.

Toate aceste condiţii împiedică persoana să-şi satisfacă într-o manieră adecvată nevoile, pentru că nevoile sunt legate în mod profund de emoţii. împlinirea unei anumite nevoi se va exprima ca satisfacţie. Ai o stare de mulţumire, te înveseleşti. Eşti bucuros atunci când o nevoie importantă este în mod adecvat satisfăcută. De asemenea, emoţia este un semnalizator pentru o nevoie care a intrat în deficit. Ori daca sistemul este perturbat, aceste semnalizări sunt şi ele, la rândul lor, perturbate.

Cum putem reface congruenţa sistemului? Ca să punem în mişcare aceste trăiri, să le scoatem la lumina conştiinţei, este nevoie de o punere în situaţie care să implice comunicarea. Cu cine? Cu cineva semnificativ, care poate să conţină discursul nostru. Demersul implică un tu pentru acest proces de comunicare. Ce comunicăm? Evident, comunicăm toate acele trăiri care de multe ori sunt negative, dar uneori sunt şi pozitive. În esenţă, sunt trairi neasumate, legate de cele mai multe ori de nevoi îndreptăţite neasumate, aflate în deficit cronic. De ce sunt neasumate? Pentru că persoana consideră la nivel cognitiv, la nivelul convingerilor personale, că nu ar avea dreptul să aibă o asemenea nevoie sau o asemenea trăire. Şi atunci această dimensiune naturală a persoanei este blocată şi astfel apare o disfuncţie.

De cele mai multe ori, aceste disfuncţii sunt cronice. Adică ajung să se structureze şi să se osifice ca disfuncţii, iar persoana să fie relativ stăpânită de aceste condiţii. De aceea este necesar un efort în cunoştiinţă de cauză şi un cadru special pentru a putea realiza schimbarea. Adică aşa, aleator, că am fost eu în parc, la cinematograf, în vacanţă, la picnic sau am citit 100 de cărţi – lucrurile acestea nu generează schimbarea. Mă pot simţi bine circumstanţial, îmi îmbogăţesc bagajul de cunoştinţe teoretice, da, asta este posibil. Dar acestea nu sunt pârghii suficiente pentru o schimbare semnificativă, stabilă, de durată în timp.

De aceea persoana poartă cu sine povara în continuare, în pofida unor lucruri pozitive pe care le trăieşte pe parcursul vieţii; însă implicaţiile acestor disfuncţii rămân. Acestea vor afecta stima de sine, nevoia de afecţiune şi potenţialul de creativitate al persoanei. Suntem în situaţia de a nu ne mai pune în valoare talanţii, de a nu ne mai individua. Procesul de dezvoltare este oprit, iar noi rămânem undeva pe drum, într-o stare de subdezvoltare ontologică. În felul acesta, potenţialul nostru rămâne neactualizat, refulat.

Deşi atunci când sunt într-o stare acută, primul lucru pe care îl fac este să mă eliberez de simptom, miza esenţială este legată de deblocarea proceselor de creştere, astfel încât să mă pot dezvolta şi să-mi pun în valoare resursele de creativitate, aptitudinile, talentele. Asta înseamnă implicit hrănirea adecvată a nevoilor, pentru că nevoile au un caracter dinamic şi evolutiv.

Spre exemplu, putem spune despre o persoană cu un sentiment clar al identităţii, că este o persoană matură. Această măsură implică, printre altele, un sentiment profund de siguranţă interioară, o bună stimă de sine şi autonomie personală. Toate acestea sunt straturi necesare pe care ulterior, persoana a putut să aşeze un sentiment al identităţii personale coerent şi stabil. Cu alte cuvinte, trebuie să fi gasit modalităţi adecvate de a răspunde acestor nevoi şi de a construi în mod solid aceste nivele.

Doar în măsura în care aceste nevoi au fost satisfacute adecvat, ele au structurat evoluţia persoanei, astfel încât, ea să stingă acest plan al identităţii, care să-i permită, dacă este cazul, să confrunte pe oricine. Au fost cazuri  în istorie de mari dizidenţi, care şi-au luat libertatea să-şi spună părerea în plină eră comunistă. De exemplu, Soljenitin în URSS şi preotul Calciu-Dumitreasa în România. Asta este congruenţă, să fii tu însuţi, să-ţi asumi realitatea ta interioară şi s o poţi rosti.

Cea mai înaltă formă de congruenţă au avut-o mucenicii. Aceştia erau daţi la lei. Nu li se cere decât un singur lucru: să se dezică de Hristos, atât, să spună trei cuvinte. Uite, spui trei cuvinte, te punem la masa asta bogată, aici.Îţi dăm să mănânci, să bei, te repunem în demnităţie sale, îţi recâştigi sau îţi păstrezi toate demnităţile. Dacă nu, te dăm la lei. Alege. Şi ei alegeau să fie congruenţi în credinţa lor.

Aceasta este măsura cea mai înaltă şi poate şi reperul nostru ideal, bineînţeles. Sfântul şi respectiv, Sfântul mucenic. Toţi sfinţii sunt mucenici sau au măsura mucenicului. Nu există sfânt care să nu aibă măsura mucenicului, chiar dacă nu a mucenicit propriu-zis. El are lăuntric această măsură, care îi permite o congruenţă totală. Este măsura cea mai înaltă, un reper.

Sigur, noi avem în vedere în imediat o bună congruenţă între convingerile, nevoile şi conportmentele noastre. În măsura în care aceste aspecte se armonizează, şi calitatea trăirilor noastre se îmbunătăţeşte. Acest deziderat poate fi la îndemâna noastră.

Procesul Înnoirii Minţii
un instrument simplu şi eficient, pentru a crea congruenţă interioară
Povestea vieţii noastre este, în mare măsură, povestea convingerilor noastre. Acestea sunt baza noastră de înţelegere şi de decizie în raport cu acţiunile noastre.

Modurile în care experimentăm lumea se află în gândurile pe care le avem. Ele sunt filtrul, ochelarii prin care privim lumea, iar lumea ni se arată aşa cum o privim. Împrejurările de viaţă, evenimentele capătă culoarea percepţiilor noastre, întemeiate pe convingeri.

A dori sa iti schimbi viata si sa atingi obiective congruente cu nevoile tale, fara sa iti schimbi convingerile limitative actuale, este ca si cum ai incerca sa conduci masina cu frana de mana trasa.
Secretul schimbarii noastre se afla in disponibiitatea de a ne innoi mintea prin schimbarea atitudinilor care ne limiteaza. Da, pentru ca atitudinea pe care o am imi indica parcursul. Ma deplasez pe o traiectorie prestabilita si indiferent daca este convenabila sau nu, voi ramane pe acea ruta atata timp cat respectiva convingere este prezenta in mintea mea.

Prin urmare, ce pot sa fac “aici si acum” cu acele convingeri limitative, care ma insotesc din copilarie si pana in prezent, devine o intrebare esentiala in raport cu posibilitatea schimbarii.
Iti propun un instrument practic de schimbare a convingerilor limitative, cu ajutorul caruia iti poti imbunatati in mod semnificativ viata. Am numit acest instrument “Procesul Innoirii Mintii”.
Procesul Innoirii Mintii este un procedeu simplu si eficient pentru cei care sunt hotarati sa realizeze o schimbare benefica in viata lor.

Acest procedeu te va ajuta sa-ti formezi abilitati de gandire sanatoasa, sa-ti pui mintea in ordine si sa faci alegeri adecvate in raport cu nevoile tale. Iti va permite sa atingi un nou nivel de libertate si te va inzestra cu o mai buna capacitate de a-ti pune in valoare resursele si creativitatea.
Procesul Innoirii Mintii pleaca de la urmatorul postulat: “O convingere rationala, adaptativa este acea convingere congruenta cu nevoile noastre fundamentale indreptatite, care sustine dezvoltarea personala, este in acord cu realiatatea si cu valorile spirituale si ne conduce la implinire printr-o valorificare plenara a potentialului personal.”

Iata cateva exemple de convingeri negative pe care le putem elimina si inlocui cu alte convingeri care sa ne permita dezvoltarea personala:

  • Succesul nu este pentru mine
  • Oamenii nu ma apreciaza
  • Femeile nu au nici o sansa
  • Nu sunt suficient de bun

Procesul de schimbare este riguros elaborat si are cateva etape:
Identificarea convingerilor limitative
Evaluarea implicatiilor acestora
Punerea in discutie a validitatii acestor convingeri cu ajutorul unei serii de intrebari
Elaborarea unei noi atitudini, de data aceasta adaptativa, pe care o vom supune de asemenea unui proces de validare

Pe parcurs, persoana trece si printr-un proces emotional care conduce in final la un sentiment de usurare, stare de bine, multumire, bucurie. In timpul seminarului vei avea ocazia sa asculti marturiile unor persoane care au parcurs procesul, cu probleme concrete de viata. Vei putea, de asemenea, sa asisti la parcurgerea integrala a procesului si vei beneficia de un manual gratuit, care contine toate componentele programului, atat cele teoretice, cat si cele practice.

Beneficiile acestui procedeu sunt diverse. Procesul Innoirii Mintii te ajuta sa te eliberezi de gandurile incompatibile cu dezvoltarea, cu satisfacerea nevoilor si starea de bine. Putem de asemenea mentiona:

  • Cresterea stimei de sine
  • Invatam sa nu ne mai autosabotam
  • Ne eliberam de blocaje
  • Invatam sa ne atingem obiectivele
  • Ne amelioram increderea
  • Ne inbunatatim relatiile

Poti incepe lucrarea de innoire a mintii chiar acum, luand decizia sa vii la seminar.
Indiferent de ce doresti sa realizezi, ai nevoie de un instrument esential: PROPRIA MINTE. Iar aceasta trebuie sa functioneze bine. Poti invata sa o iei in stapanire si sa o modelezi cu ajutorul Procesuilui Innoirii Mintii.

Reţine! Cum ne sunt gândurile, aşa ne este şi viaţa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *