Gânduri pentru înnoirea vieţii (65)

Nevoile sunt susținute sau subminate de convingeri, de sistemul nostru de credințe. Nu poți să-ți hrănești stima de sine, spre exemplu – care este o nevoie fundamentală – făcând afirmații devalorizante la adresa ta. Altfel spus, vrei să mergi într-o anumită direcție și admiți că în acea direcție sunt scopurile tale, dar îți creezi gânduri contrare și privești în direcția opusă.

Este esențial să exersăm congruența. Filmul vieții noastre poate fi o capodoperă, o producție mediocră sau pur și simplu o porcărie ordinară. Un film bun are nevoie de un scenariu pe măsură. În domeniul comunicării se vorbește despre așa-numitele scenarii de eșec care sunt, practic, niște conduite cu deznodământ previzibil. S-a demonstrat existența unei corelații puternice între aceste scenarii cu deznodământ negativ și inabilitatea persoanei de a-și satisface în mod adecvat nevoile îndreptățite.

Tămăduirea sufletului implică o ieșire viabilă din conflict printr-o asumare justă a nevoilor și a unor modalități adecvate de satisfacere a acestora. În nevroză persoana fuge, respinge, neagă. În procesul de vindecare ne asumăm, intrăm în contact, afirmăm. Relațiile cu semenul sunt locul suferinței noastre, dar și al vindecării. În relație se nasc și se întrețin dramele și tot aici ne tămăduim de nevroze.

Nimeni nu se poate vindeca și nu se poate salva de unul singur. Este o trufie care nu poate să ducă decât la cădere. Există un caz bine cunoscut. O realitate care se închide în sine, încet-încet, se sufocă și moare. Psihicul este o formă a vieții de relație, spun psihologii. A fi pozitiv față de sine și față de celălalt, eu sunt OK, tu ești OK, iată modelul potrivit care ne permite satisfacerea nevoilor fundamentale, vindecarea și accesul la iubire.