Îmbrăţişarea – o terapie a vieţii cotidiene (6)

Emoţiile, atitudinile şi comportamentele în terapia prin bonding

Emoţiile de bază. Terapia prin bonding ia în considerare cinci emoţii de bază: durere, furie, frică, plăcere, iubire (tandreţe). Din punct de vedere biochimic, emoţiile se exprimă ca o reacţie în tot corpul. Acestea sunt conectate cu procesele cognitive (atitudinile) şi pot fi experimentate în corp astfel: durerea în abdomen, plăcerea în plevis, frica în gât, furia în piept şi dragostea în inimă. Blocajele simţirii se datorează într-o măsură semnificativă modurilor în care emoţiile specifice sunt asociate cu decizii şi atitudini despre emoţii, drepturi, supravieţuire, identitate.

Emoţiile reprimate îi consumă persoanei o parte din energie; diminuează conştientizarea de sine, empatia şi conduc la conflicte interioare, depresie, slăbiciune. Emoţiile sunt surse importante de informaţie, iar acceptarea şi satisfacerea nevoilor emoţionale conduce la vindecare, eliberare, echilibru. A fi în stare să antrenezi emoţiile rapid şi să utilizezi energia pe care o produc este important pentru sănătatea noastră fizică şi psihică. De aceea, în procesul terapeutic sunt căutate emoţiile ascunse şi sunt create modalităţi securizante de a le împărtăşi şi elibera.

Atitudinile

Atitudinile se referă frecvent la structuri cognitive, la gândire. Însă pe măsură ce ne apropiem de miezul identităţii unei persoane, cu cât persoana pătrunde mai adânc în propriile-i profunzimi, cu atât distanţele dintre gândire şi simţire, pe de-o parte şi dintre o trăire şi alta, devin din ce în ce mai dificil de trasat. Aici ne aflăm la nivelul programărilor preverbale, încorporate înainte ca persoana să poată să facă diferenţa dintre gândire şi simţire.

Aceste tipare adânci pot fi abordate şi din perspectiva unor tipologii de personalitate cum sunt Eneagrama (cele nouă tipuri) sau PCM (cele şase tipuri ordonate în structuri de personalitate distincte) şi care repun în discuţie problematica înnăscut-dobândit. Se poate formula ipoteza existenţei unei predispoziţii, a unei structuri bazale care să modeleze atât atitudinile cât şi trăirile, printr-o sensibilitate particulară. Oricum, predispoziţia este un lucru evident pentru toată lumea, iar aceasta poate fi corelată cu tipurile de personalitate.

Sintagma “programare preverbală” ne conduce către o paradigmă care poate reprezenta o nouă sursă de dezbateri între diversele orientări terapeutice.

Astfel, putem spune că aceste condiţionări timpurii (fundamentate genetic?) sunt stocate într-o memorie emoţională, care, practic, face puţin probabil ca aceste atitudini (structuri cognitiv-emoţionale) să fie accesibile pentru tratament pe cale raţională/verbală. Din perspectiva bondingului, terapia trebuie condusă spre un travaliu emoţional profund, implicând exprimarea unui evantai de trăiri.

Spre examplu, atitudinea: “Nu pot avea încredere în oameni.” Este de obicei programată în primul an de viaţă. Fiind pusă în relaţie cu supravieţuirea, poate deveni, în ultimă instanţă, o problemă de viaţă şi de moarte. Asociate cu această atitudine sunt emoţiile de furie, frică, durere.

De exemplu, frica de contaminare. Atitudinea nu poţi avea încredere în oameni, de multe ori nu este exprimată ca atare, ci mai degrabă ca un fenomen proiectiv. Astfel, neîncrederea şi teama profunde pot deveni: mi-e teamă că m-am/m-ai contaminat şi exemplele pot continua.

Prin urmare, până când sentimentele asociate cu atitudinile nu sunt eliberate, descărcate, va exista întotdeauna un sens adânc de neîncredere, pe care persoana va continua să o întărească prin felul în care va interacţiona cu mediul.

În măsura în care ulterior acestor programări iniţiale vor exista evenimente traumatice legate de absenţa protecţiei şi iubirii, acestea vor fi conceptualizate în acelaşi registru atitudinal, generând forme patologice mai mult sau mai puţin severe.

Este important de reţinut că niciun tratament nu va avea efecte durabile atâta vreme cât durerea este încă acolo, cât încă nu a fost eliberată. Rezultatele de multe ori slabe care se obţin în tratarea dependenţei de drog sau de alcool pot fi explicate în acest fel.

Relaţia dintre atitudini şi trăiri

Pentru ca procesul terapeutic să fie posibil şi să obţinem în final o vindecare reală, este necesar ca persoana să depăşească atitudinile care privesc emoţiile specifice. De cele mai multe ori, suntem tentaţi să clasificăm emoţiile ca fiind bune sau rele. Aceste atitudini privind emoţiile specifice pot fi învăţate foarte devreme. O contribuţie importantă, având ambianţa familială, dar şi o anumită predispoziţie structurală, aceste două componente putându-se echilbira sau potenţa reciproc.

Iată un tabel cu posibile atitudini faţă de emoţiile specifice:

EMOŢII ATITUDINI
Furia Dacă îmi exprim sau recunosc furia, voi înnebuni, îi voi distruge pe ceilalţi, voi fi distrus, voi fi o persoană rea.
Frica Dacă îmi exprim sau recunosc frica, voi fi neajutorat, incapabil să mă apăr, laş, rău, neputincios.
Durerea Dacă îmi exprim durerea, voi muri, mă voi destrăma, voi fi rănit pentru totdeauna, am să dispar, ceilalţi mă vor urî.
Plăcerea Dacă îmi exprim plăcerea, voi fi copilăros, iresponsabil, cineva se va supăra, voi fi pedepsit, va trebui să plătesc, voi fi considerat rău.
Dragostea (Tandreţea) Dacă îmi exprim dragostea (tandreţea), voi fi prins în capcană, abandonat, obligat, urât de alţii, inevitabil mă voi simţi îndurerat.

Comportamentele

Terapia prin bonding se centrează în mod considerabil asupra comportamentelor. Trăim într-o societate cu pregnante dezordini caracteriale şi puţini sunt acei pacienţi care vin la terapie fără un grad de tulburare caracterială. Comportamentele unei asemenea persoane sunt un mod de a evita să ia contact cu sentimentele – emoţia. Acesta e motivul pentru care Daniel Casriel, precursorul terapiei prin bonding, invita participanţii grupurilor de terapie să-şi abandoneze imediat comportamentele inadecvate. El considera că simptomele pot fi abandonate dacă ne orientăm atenţia spre problemele emoţionale al căror efect sunt. Acest lucru le va permite persoanelor aflate în terapie să acceadă la problematica subdiacentă simptomelor. Prin urmare, a-i cere unei persoane cu dezordini caracteriale să nu se mai prefacă, reprezintă cea mai bună cale pentru a-i testa motivaţia. Terapia tulburărilor de caracter este, evident, dificilă. De cele mai multe ori, persoana nu este conştientă de durerea sa şi de aceea motivaţia pentru schimbare este slabă, chiar nulă.

De regulă, numai când se întâlnesc cu o durere inevitabilă, aceste persoane vor fi pregătite să vină la terapie, chiar şi în acest caz, însă, tind să rămână în terapie doar atât cât simt durerea. Aceste persoane împletesc o adevărată pânză de paianjen un amestec de comportamente şi idei despre lume şi oameni, pentru a se apăra împotriva schimbării. Ajung să renunţe la acest sistem defensiv doar în ultimă instanţă şi îl vor pune în funcţiune imediat ce condiţiile o permit, chiar şi temporar.

Daniel Casriel considera că frica emoţională a acestor persoane este atât de mare, încât imediat ce este posibil, vor reactiva decizia de a se preface în loc de a simţi. Cunoscând acest lucru, terapeutul şi participanţii mai vechi din grupul de terapie nu se poartă cu mănuşi cu noii-veniţi, care prezintă dezordini caracteriale.

Având în vedere aceste particularităţi ale persoanelor cu dezordini caracteriale, ele nu sunt primite în terapie până nu se aude un strigat de ajutor adevărat, pe nivel emoţional. Altfel, demersul ar fi sortit eşecului.

În ceea ce priveşte tulburările nevrotice, dimensiunea comportamentală este importantă, dar la un nivel mai subtil şi este abordată în fazele târzii ale tratamentului. La aceştia, limbajul corporal este ajustat, astfel, încât să ajungă în acord cu noile atitudini şi sentimente deja achiziţionate.

În bonding nu se practică o analiză îndelungată a simptomelor. Terapeutul se orientează destul de rapid spre dificultăţile subiacente ce sunt legate de:

  • conştiinţa propriei identităţi (exist)
  • perceperea propriilor nevoi (am nevoie)
  • sentimentul de a avea dreptul (am dreptul)

Va urma…

Urmăriţi conferinţa STAREA DE BINE

Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 1 și 8 iunie

Seminarul “Comunicare şi dezvoltare personală”, București, din 14 ianuarie

Ateliere de dezvoltare personală

Coaching individual

Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)

Ganduri pentru innoirea vietii - poza

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *