Îmbrăţişarea, o terapie a vieţii cotidiene  (7)

• cognitiv-atitudinal
• emoţional
• comportamental

şi relaţia dintre nevoile biologice – emoţii – patologie, practica bondingului a dezvoltat patru secvenţe (cadre) care compun un ansamblu coerent şi unitar, cu o desfăşurare dinamică, urmând cicluri în spirală.

1. La început, o prezentare a bondingului, a cadrului teoretic şi procedural
2. Travaliu prin practica bonding (grupurile emoţionale)
3. Reprogramarea atitudinală (grupurile atitudinale)
4. Confruntarea comportamentului (grupurile de confruntare)

Deşi este utilizată şi terapia duală (pentru aprofundare, ajustare şi abordarea unor aspecte mai particulare), terapia prin bonding este prin excelenţă o terapie de grup. Două noţiuni centrale comune tuturor cadrelor de travaliu, sunt acelea de strigăt şi cathrarsis.

Introducere – prezentarea cadrului teoretic şi procedural

Participanţii sunt informaţi în legătură cu logica emoţiilor şi nevoia de bonding. Scopul procesului este descărcarea şi reducerea emoţiilor. O recomandare expresă pentru participanţi este aceea de a se centra pe trăiri, nu pe fapte, poveşti sau intelectulizări.

Nevoia de bonding şi eliberarea cathartică a emoţiilor profunde

Bondingul este o practică terapeutică ce corespunde cu nevoia fundamentală de contact a fiinţei umane. Se exprimă printr-o atitudine fizică apropiată şi emoţional deschisă.

Pentru Daniel Casriel, nevoia de intimitate fizică şi emoţională, este la fel de importantă ca şi celelalte nevoi de bază. În esenţă, mesajul său era acesta: Exprimându-se ca îmbrăţişare şi susţinere, bondingul este o sursă de totală plăcere a trupului, care rămâne chiar şi atunci când oamenii înaintează în vârstă. Este o apropiere care hrăneşte atât trupul cât şi nevoia de a te simţi în siguranţă în lume, de a simţi că poţi avea încredere în celălalt, la bine şi la rău. Bondingul conferă un sentiment de confort, de apropiere, căldură, siguranţă, mulţumire şi sprijin, trăiri de care avem atât de mare nevoie, indiferent că le cunoaştem sau nu. Esenţa bondingului constă în acceptarea faptului că cealaltă persoană este acolo emoţional, cu tine şi pentru tine, deschisă cu corpul, inima şi mintea. Bondingul înseamnă să fii deschis confidenţelor, să nu reprimi sau să negi gânduri sau sentimente, să îţi accepţi partenerul şi să preţuieşti nevoia ta şi a lui de intimitate. Un bonding profund îţi permite să abandonezi apărările, să fii în confort cu vulnerabilitatea ta, ştiind că eşti acceptat şi iubit pentru ceea ce eşti tu cu adevărat şi că nu trebuie să fii perfect.

Deşi cercetările au demostrat limpede nevoia de bonding, până la a fi recunoscută oficial de forumurile academice, în cultura occidentală persista încă o puternică inhibiţie datorată unor interpretari eronate ale semnificaţiei bondingului. Absenţa bondingului este responsabilă în mare măsură de o serie de tulburări severe, printre care amintim:

• Repliere, autism la bebeluşi
• Tulburări caracteriale (delincvenţă, violenţă) la copii şi adolescenţi
• Depresii, adicţii, tulburări relaţionale la adulţi

Metodologia bondingului (bondingul – un exerciţiu de proximitate)

Participanţii sunt reuniţi într-o sală în care în loc de scaune sunt folosite saltele, astfel încât să fie posibil un exerciţiu la sol.

Secvenţa travaliului prin practica bonding, are patru etape:

1. Contactarea nivelului emoţional: persoanele se aşează în cerc, ţinându-se de mână, apoi de câteva ori vor ridica mâinile sus, însoţind acest gest de expresie vocală (strigând cât mai tare posibil)
2. Doi câte doi, la nivelul saltelelor, participanţii vor exersa o îmbrăţişare prelungită, care poate dura între o jumătate de oră şi o oră. Pentru cei care sunt deja familiarizaţi şi disponibili, se poate lucra în formula standard: persoanele vor fi aşezate una peste alta, astfel încât tensiunile mai ferme ale corpului să cedeze în favoarea exprimării emoţionale. În acest caz, persoana din poziţia inferioară va fi cea care va lucra, iar cealaltă va acompania
3. În această etapă, se realizează inversarea rolurilor
4. a) Reîntoarcerea în grup pentru a împărtăşi trăirea în cazul celor care doresc
5. b) Persoanele care au avut dificultăţi – frică, blocaje – se pot retrage într-un loc mai liniştit, împreuna cu un terapeut (sau cu un participant cu experienţă) pentru a analiza ce se întâmplă. Astfel, persoana este ajutată să-şi identifice nevoile şi să găsească piste de a lucra cu una dintre atitudinile sănătoase.

Acest cadru de lucru declanşează emoţii intense. Satisfacerea nevoii de intimitate şi dragoste, dar şi conştientizarea deficitelor în care persoana a trăit până atunci, aduc la suprafaţă suferinţe profunde, furie faţă de cei care n-au ştiut să ne satisfacă aceste nevoi, dar şi teama de a nu pierde ceea ce tocmai am găsit. Alte persoane pot experimenta: bucuria, plenitudinea, plăcerea.

Catharsisul

Eliberarea cathartica a emoţiilor profunde conduce la un sentiment de uşurare, la schimbări în planul sentimentelor, care constituie fundamentul modificărilor cognitive (atitudinale) şi comportamentale ulterioare.

Strigătul, un instrument

Toate aceste emoţii profunde au nevoie de o formă de expresie. Strigătul, un instrument terapeutic, asa cum îl consideră Daniel Casriel, funcţionează asemenea unui decapsulator, înlesnind accesul la emoţiile refulate şi permiţând exprimarea lor cea mai intensă şi mai sinceră. În strigăt se va simţi dacă un individ îşi exprimă cu adevărat emoţiile.

Reprogramarea atitudinală

Este o secvenţă de procesare cognitivă care are drept scop să exploreze şi să schimbe modele de gândire vechi şi să întărească atitudini mai sănătoase. Prin integrarea muncii emoţionale cu cea cognitivă, procesul de schimbare este mai rapid, mai intens şi mai eficient. În esenţă terapeutul are în vedere atitudini care au fost dezvăluite în timpul travaliului emoţional şi sugerează mesaje de corectare cu care să se lucreze individual. În acest proces este vizată în primul rând memoria emoţională, care este diferită de memoria intelectuală. Memoria emoţională reprezintă o puternică forţă motivaţională.

• Derularea travaliului

Noile atitudini sunt exprimate în faţa celorlalţi membri ai grupului cu o intensitate crescândă, persoana identificându-se din ce în ce mai mult cu ele, prin intermediul strigătului. Astfel memoria emoţională este conectată cu resurse noi, subiectul devenind mai conştient de puterea sa, de posibilitatea de a opta integrând etapă cu etapă atitudini mai sănătoase.

• Grupul

Are un rol foarte important în procesul de reprogamare atitudinală creând o atmosferă suportivă şi oferind un sentiment de legătură, grupul devenind astfel un loc sigur pentru exprimarea emoţiilor celor mai intense. De asemenea are rolul de a oglindi schimbările constructive obţinute de fiecare persoană, oferind feeback-uri oneste. De asemenea, are o funcţie importantă în ceea ce priveşte dezvoltarea abilităţilor de relaţionare, antrenate în cadrul interacţiunilor din grup. Printre modalităţile concrete de lucru sunt utilizate: jocurile de rol şi experimentările. Cel interesat observă ce simte de fiecare dată, într-o anumită situaţie, în felul acesta, barierele emoţionale şi mentale apărând clar în lumină.

Cele 10 atitudini sănătoase după Daniel Casriel

Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 1 şi 8 iunie

Seminarul “Comunicare şi dezvoltare personală”, București, din 14 ianuarie

Ateliere de dezvoltare personală

Coaching individual

Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)