Gânduri pentru înnoirea vieţii (74)

Angoasă și dezvoltare personală. În zona de confort conservăm multă angoasă. Ieșirea din acest spațiu este prețul inevitabil pentru dezvoltare. Angoasa ne marchează limitele Eului. De aceea expansiunea ființei înseamnă trecerea prin angoasă și prelucrarea ei.
Înlănțuiți în propriile compulsii și automatisme mentale, jinduim după o libertate pe care tot noi ne-o refuzăm. Suntem liberi chiar să ne refuzăm propria libertate. Nevrozele noastre ne oferă însă și un beneficiu: o anumită formă de siguranță. Ajungem să fim atât de preocupați de acest lucru, încât uităm de calitatea vieții și de dezvoltarea personală.
De cele mai multe ori batem pasul pe loc, nu pentru că ne lipsesc resursele și oportunitățile, ci pentru simplul fapt că ne este frică. Atunci prioritară pentru noi devine siguranța, iar energia este investită în apărări.

Efort și dezvoltare.Dacă mintea mea a creat un zid pe direcția în care vreau să mișc lucrurile acum, doar voința nu-mi va fi de ajutor. Mai întâi trebuie să dau zidul la o parte din minte și doar așa voința își va relua funcția ei în schimbarea lucrurilor.

De ce amânăm lucrurile bune din viața noastră, deși am devenit conștienți de importanța lor? Le amânăm pentru că asimilarea acestora presupune renunțare și exercițiu. Schimbarea în bine ne scoate din zona de confort și ne obligă la efort. De fapt, noi amânăm efortul în speranța unor soluții facile care se dovedesc întotdeauna iluzorii. Schimbările profunde implică un efort pe măsură, aceasta este o legitate. Iată și contextul în care se face diferența dintre oameni, diferența dintre mediocritate și excelență.