- Omul lui Dumnezeu nu păstrează lucruri pentru el decât pentru o vreme. El știe că toate sunt ale Lui și mulțumește pentru îngăduința de a le folosi „Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”.
- Omul lui Dumnezeu se așază îngenunchi, își deschide inima și se roagă, fiind pătruns de Duhul adevărului. El știe că prezența lui Dumnezeu în inima sa este arvuna mântuirii sale. În acel moment el devine nimic pentru ca Hristos să fie totul. Căci nu el mai trăiește… iar asta îl face om deplin.
- Un om al lui Dumnezeu este capabil să se retragă și să fie singur, trăind la limită, desfăcut de ceea ce este lumesc. Cu toate acestea inima lui este dăruită comuniunii și se roagă pentru toți oamenii.
Ateliere de dezvoltare personală