CONEXIUNI (1) – Dincolo de durere şi disperare sau Cum poate arăta povestea înnoirii vieţii noastre

Singurătatea, deconectarea de ceilalţi, pierderea valorilor şi lipsa unor activităţi semnificative ne-au împins către o experienţă de abandon tot mai pronunţată.

Compensările de tip social media şi TV nu au reuşit să umple cu adevărat golul existenţial pe care îl trăim. Lipsiţi de contactul direct – fizic apropiat şi emoţional deschis – omul nu poate avea acces la intimitate, o nevoie umană fundamentală şi astfel ajungem să trăim o stare de vid  şi nefericire până în pragul disperării.

Soluţiile “chimice”, medicamentoase şi cele din universul virtual nu sunt cu adevărat viabile pentru drama în care ne aflăm, iar dificultăţile emoţionale şi existenţiale pe care am ajuns să le trăim par fără ieşire.

Totuşi, soluţii există iar ele ţin în mod fundamental de firescul vieţii şi de ceea ce este definitoriu până la urmă pentru condiţia umană.
Dacă sentimentul de abandon şi suferinţa existenţială se datorează unei izolări – în primul rând psihologice – din ce în ce mai pronunţate soluţia pare a fi aceea de a ne întoarce la o existenţă trăită “împreună” sau altfel spus, să ne recăpătăm capacitatea de a fi în conexiune cu semenul nostru – aproapele nostru – prin împărtăşire, solidaritate şi afecţiune.

Asta înseamnă în mod esenţial să părăsim poziţia egocentrică pentru a putea să-l conţinem pe celălalt, astfel încât să devină o parte a vieţii noastre. În felul acesta, avem acces la plenitudine, adevărata măsură a omului.

Momentul acesta al curățirii este un moment limită, este un moment fondator. Povestea înnoirii vieții implică în mod fundamental inima noastră. Dar ca să intrăm într-un proces de vindecare este nevoie de speranță și este nevoie de încredere care se împlinesc în această regăsire a inimii capabilă să experieze iubirea primind-o și dăruind-o.

Însă drumul până aici este lung, întortocheat, cu suișuri și coborâșuri, cu ispite și căderi și uneori cu multă iluzie. Ajungem să găsim soluții de supraviețuire în narcisism, în egocentrism, în tot felul de condiționări și ne încurcăm atât de amarnic în ele, încât uneori nu mai ieșim de aici până la sfârșitul vieții și chiar dacă supraviețuim, nu se poate numi că am trăit.

Va urma…