CONEXIUNI (3) – Iubirea și contextele vieții

Socialul. Putem vorbi despre un cadru social, despre o dimensiune socială a vieții care se raportează la comunitatea umană și implică o continuă dinamică de socialitate, un raport continuu între oameni. Omul este o ființă socială și într-un anumit sens siguranța personală se întemeiază pe această capacitate a persoanei de a se insera social și de a face parte dintr-un corp social.
De multe ori ajungem să-l investim aproape exclusiv pentru a depăși sentimentul de înstrăinare. Avem o nevoie profundă, ontologică de a ieși din izolare, de a nu mai trăi angoasa izolării și de a intra într-o condiție a lui împreună.
Astfel, prin intermediul unor coduri, simboluri și semnificații care într-un anumit sens ne sunt exterioare, încercăm să creăm o experiență a unității la nivel social.

Căutăm competența, spre exemplu, pentru că dacă nu suntem competenți putem fi respinși și putem ajunge din nou într-o stare de izolare. De aceea trăim dramatic perspectiva unei eventuale lipse de competență. Reglajele și schimburile sociale implică o anumită considerare a celuilalt care îl consacră ca membru cu drepturi depline al comunității. Studiem și învățăm o profesiune, astfel încât să fim ușor de recunoscut în piață și solicitați.

O altă modalitate de a ieși din izolarea ontologică prin intermediul socialului este succesul. Există un adevărat cult al succesului, au apărut chiar profesioniști în acest domeniu care ne oferă pârghii pentru ca noi să ne punem în mișcare către reușită. Sunt din ce în ce mai prezenți comunicatorii motivaționali, care ne învață pas cu pas, punct cu punct, cum să facem noi în viață să avem succes, să reușim, cum să fim extraordinari pentru ca în felul acesta să fim recunoscuți ca membri marcanți ai societății. Și cu cât suntem mai importanți, cu atât riscul de a fi surghiuniți este mai mic.

Un alt mod de a ieși din izolare este puterea, adică să faci cum vrei tu. Astfel mulți dintre noi căutăm puterea prin intermediul politicii, prin intermediul banilor, prin intermediul forței militare, suntem în stare chiar să distrugem, chiar să eliminăm pentru a rămâne noi în centru. Rezolvarea angoasei existențiale printr-un exercițiu nesăbuit, excesiv al puterii are o istorie lungă.

Evident, cei mai mulți dintre noi căutăm soluții rezonabile pentru a ieși din izolare. Ne pregătim pentru a putea oferi servicii, produse, cunoștințe, pentru a consilia, iar în spate se află întotdeauna o nevoie de a trăi siguranța prin acceptare și comuniune. Este o motivație normală, este firesc, dar nu înseamnă că dacă toate aceste modalități de a ieși din izolare sunt OK la un anumit nivel, ele răspund cu adevărat, în mod profund nevoii noastre de comuniune, nevoii de a experia iubirea. Pentru că nimic din toate aceste lucruri luate ca atare nu funcționează în logica darului, ci în logica schimbului explicit sau implicit. Suntem într-un schimb social care este normal până la un anumit punct, pentru că acest schimb, pe care-l trăim zi de zi, este necesar pentru supraviețuire.

Dar această logică a schimbului nu ne conduce cu adevărat la plenitudine, în niciun caz! Da, este important să răspundem nevoii de supraviețuire și de siguranță înțeleasă ca mod de a fi parte a socialu-lui, însă această strategie nu ne permite să trăim experiența samariteanului milostiv. Acel nefericit din parabolă nu avea cum să-i întoarcă oferta celui care s-a milostivit de el. Pur și simplu a fost o schimbare de nivel, de la logica schimbului social la aceea a darului. A fost o comunicare de la esență la esență în care ne putem regăsi propria identitate și propria unitate. În paradigma schimbului social ne gestionăm trupul și suntem, cum se spune cu o sintagmă a tradiției, oameni trupești, doar atât. Însă pentru a considera duhul, care este adevărata măsură a omului și ceea ce-l definește în mod esențial, este important să intrăm în logica iubirii de frate pe care îl iubesc ca pe mine însumi, pentru că regăsesc în el propria mea esență și pentru că la nivelul esenței suntem una, nedespărțiți. Aceasta este adevărata comuniune.

Va urma…