Sunt oameni care renunţă la plăceri, renunţă la putere, renunţă la un statut social şi la averea personală pentru a fi fericiţi şi de asemenea, sunt oameni care caută plăcerea, care caută puterea, statutul social şi resursele materiale tot pentru a fi fericiţi.
Fericirea este o temă comună, o temă universală, scopul ultim al vieţii dincolo de care nu mai există nici un de ce. Dacă eşti întrebat de ce vrei să faci carieră, vei avea un răspuns. Dacă eşti întrebat de ce vrei să câştigi o competiţie, de asemenea, vei avea un răspuns care ar putea să fie urmat de o altă întrebare, de un alt de ce. Atunci când răspunzi pentru că vreau să fiu fericit, nu mai există niciun de ce, nu mai există nicio întrebare, este finalul finalurilor.
Vom încerca să răspundem la următoarele întrebări: “Ce este starea de bine?”, “Ce ar defini fericirea?” şi de asemenea, cum am putea să le dobândim. Sunt teme provocatoare pe care eu le abordez din postura de ucenic, bineînţeles.
Trăim astazi într-o cultură a stării de bine, wellness, şi asistam din ce în ce mai mult la dezvoltarea unei industrii a stării de bine, chiar a unei industrii a fericirii. Din câte am înţeles, în ultimii ani au apărut chiar profesori de fericire şi adevărate curente de gândire în domeniul psihologiei.
Evident, subiectul nu este uşor de tranşat, dar curentul wellness are deja în spate sume fabuloase şi se preconizează creşteri enorme la nivel global în următorii ani. Sigur,putem înţelege acest fenomen în sensul în care fiinţa umană are o nevoie profundă de fericire şi este definită, în ultimă instanţă, de această condiţie.
Planurile wellness sunt, de fapt, planurile vieţii şi astfel putem vorbi despre un wellness al planului fizic, dar şi despre un wellness intelectual, emoţional, social şi chiar spiritual. De asemenea, domeniul se extinde şi în planul problemelor de mediu pe măsură ce din ce în ce mai multe persoane conştientizează necesitatea unui mediu curat.
M-am gândit cum să împart lucrurile astfel încât să putem clarifica într-o anumită măsură această temă privind condiţiile unei adevărate stări de bine. În esenţă, starea de bine înseamnă sănătate. OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) defineşte sănătatea ca o stare de bine completă, care consideră planul fizic, planul psihologic, planul mental şi de asemenea planul social.
Starea de bine este, iată, o stare de plenitudine, dar putem vorbi, totuşi, despre existenţa mai multor planuri. Planul fizic pare să fie cel mai accesibil acestei industrii a wellnessului, uneori mergându-se până la identificare. S-au dezvoltat centrele spa pentru starea de bine, centrele de aerobic, centrele de fitness, saloanele de frumuseţe, centrele de nutriţie.
Dar putem vorbi aici, în sensul unui wellness global şi despre psihoterapie, coaching, dezvoltare personală şi mai nou spiritualitate înţeleasă într-un fel care mai degrabă creează confuzii decât să lămurească. Mi se pare aspectul cel mai delicat al acestui curent în care se vehiculează tot felul de idei contradictorii şi tot felul de perspective de mântuire care nu au nicio legătură cu adevărul, asta din punctul meu de vedere.
Planul fizic
Vă propun să plecăm de la planul fizic. Starea de bine poate să însemne plăcere, plăcere în sensul cel mai senzorial. Putem vorbi despre un corp al plăcerii, un corp viscero-senzitiv pe care îl stimulăm pentru a ne oferi plăcere. Pentru asta facem masaj şi ne relaxăm, mergem la saună, la saloanele de înfrumuseţare pentru că ne dorim să rămânem tineri şi să ne simţim bine. Şi da, fericirea este asociată cu tinereţea deşi în realitate nu este chiar aşa. Cercetările au arătat altceva din punctul acesta de vedere.
Este ok să experimentăm plăcerea? Este ok, omul are nevoie de plăcere şi într-un anumit sens, plăcerea este una dintre dimesniunile esenţiale ale stării de bine şi chiar ale fericirii, înţeleasă în primul rând ca dimensiune emoţională. Bucuria, tandreţea, iubirea sunt emoţii, sunt trăiri pozitive şi sunt în acelaşi timp o componentă esenţială pentru starea noastră de bine.
În ce priveşte corpul plăcerii, există un aspect delicat. În măsura în care plăcerea corpului este o experienţă naturală, în sensul cel mai bun al cuvântului, lucurile sunt în regulă. Intervine, totuşi, o problemă: plăcerea ca substitut pentru suferinţă sau pentru golul existenţial. În aceste condiţii, supralicitarea plăcerii se transformă ea însăşi într-o dramă şi uneori, chiar într-o tragedie. De aceea este important să facem această distincţie, între ceea ce am putea trăi ca plăcere naturală şi ceea ce poate fi uneori plăcerea ca substitut pentru golul existenţial.
Este ok să facem masaj, să mergem la spa sau la bazin, toate lucurile acestea sunt în regulă, dar nu mai este în regulă atunci când consumăm alcool peste măsură sau atunci când apelăm la droguri. Aceasta ar fi distincţia esenţială pe care o propun în legătură cu corpul plăcerii.
Există, de asemenea, un corp al acţiunii, un corp al vitalităţii, un corp care se mişcă, care acţionează, un corp prin intermendiul căruia dăm curs unor provocări ale vieţii şi care ne face să simţim că trăim.
În ultimii ani au apărut şi la noi parcurile de aventură în care acest corp al acţiunii, acest corp musculo-tensional este activat la maxim şi pus în situaţii limită, pentru a-şi da cu adevărat măsura. Din ce în ce mai multe persoane îşi cumpără biciclete, merg la pădure, socializează şi se simt bine. Este, de asemenea, o experienţă deosebită să mergi la munte şi să faci diverse trasee. Toate acestea sunt moduri de a ne pune în valoare acest corp al acţiunii, solicitându-l şi provocându-l în sensul bun.
Sigur că wellness, atunci când ne referim la planul fizic, înseamnă şi atitudine, educaţie pentru sănătate şi decizii care promovează starea de bine, o bună funcţionare a organismului şi recuperarea, atunci când este cazul. Iată, putem înţelege starea de bine şi că un proces decizional, educaţional şi ca atitudine faţă de viaţă.
Evident că pentru a ajunge la un format mental care să aleagă constant acele lucruri care promovează cu adevărat sănătatea şi starea de bine este nevoie de exerciţiu şi antrenament constant.
Nu este simplu să ţii un regim alimentar şi să respecţi ceea ce recomandă nutriţionistul, pentru că dincolo de informaţia pe care o împărtăşeşti, ai şi o serie de obiceiuri, ai nişte deprinderi. Fiecare om are un stil de viaţă şi stilul de viaţă, într-un anumit sens, suntem noi. Un alt stil de viaţă înseamnă practic să renunţi la tine şi să mori un pic. Poţi trăi un sentiment de constrângere, poţi avea sentimentul că ţi-ai pierdut libertatea, aşa că, deşi colesterolul a crescut, continui să preferi ceafa de porc cu cartofi prăjiţi şi bere rece şi continui să crezi că este cea mai bună mâncare din lume, pentru că aşa ţi-a spus cineva la o serbare populară când erai mic. Vedeţi, deja salivăm, unii dintre noi. Prin urmare nu este uşor. De aceea, de cele mai multe ori, avem nevoie de o anumită susţinere şi evident, de multă consecvenţă în formarea acelor atitudini care promovează starea de bine în plan fizic.
Planul emoţional
Putem vorbi şi despre un wellness emoţional, despre condiţia noastră afectivă, despre ceea ce simţim şi despre felul în care reacţionăm la diverse situaţii. Care este fondul meu emoţional? Sunt o persoană mai degrabă veselă, optimistă, încrezătoare şi cu o bună stimă de sine? Sau dimpotivă, am un fond anxios, de tristeţe şi port în mine resentimente cărora nu vreau să le dau drumul. Care este condiţia mea?
Cum mă exprim într-o situaţie socială în care este implicată emoţia, care este răspunsul pe care înţeleg să-l dau, în condiţiile în care contextul mă frustrează şi nu vrea să colaboreze cu mine? Mă enervez, dau vina pe nu-ştiu-cine, găsesc un vinovat, mă înfurii sau aleg să-mi păstrez pacea, calmul, liniştea, în fond, starea de bine? Mult timp am crezut că atitudinea corectă în astfel de situaţii este să te enervezi, şi evident că mă enervam. Prin urmare, este vorba de condiţia internă, care alege să privească într-o direcţie sau alta. Contează foarte mult în ce direcţie alegi să priveşti, pentru ca direcţia în care alegi să priveşti are foarte mare legătură cu ceea ce simţi.
În acest conext, wellness poate să însemne o educaţie a condiţiei noastre emoţionale.
Bine, dar nu toate evenimentele sunt favorabile, nu întotdeauna se întâmplă lucruri bune, uneori există drame. Mai mult decât atât, tragedii. Există experienţe de limitare severă, lagărul, închisoare, există sărăcie. Cum ai putea să ai o stare de bine în aceste condiţii? Evident, este mai greu, mult mai greu. Nu avem un panaceu pentru starea de bine, pentru fericire şi cred că răspunsul la această problemă este, într-un anumit sens, paradoxal. Cred că nu poţi să fii fericit fără să accepţi dimensiunea tragică a vieţii, pentru că viaţa are, în mod evident, o dimensiune tragică. Dacă mi-aş refuza conştientizarea acestei realităţi, probabil că starea mea de bine ar fi una nevrotică, în sensul în care plăcerea ar deveni o compensare pentru golul existenţial.
Pot fi bine cu mine şi pentru că accept faptul că viaţa are un sfârşit. Pot fi împăcat şi pentru că ştiu şi accept că sunt o persoană cu limite, cu slăbiciuni şi neputinţe şi atunci când trăiesc durerea – şi o trăiesc – şi atunci când suferinţa vine – şi vine – cel mai înţelept lucru este să accepţi realitatea, să accepţi că te doare şi să plângi, să accepţi că ai trăit o pierdere şi să te simţi mâhnit. Aceasta este condiţia vindecării, iar vindecarea este condiţia stării de bine.
Pe de altă parte, starea de bine poate să fie şi un context care trezeşte vinovăţia. Să te simţi vinovat pentru că te simţi bine, pentru că ai mâncat ciocolata aia singură sau ţi-ai luat o zi liberă şi ai fost în excursie fără sora ta, fără prietena ta şi te-ai simţit bine. Cu atât mai mult cu cât uneori ni se reproşează că te-ai simţit bine fără mine. Acesta poate fi un motiv pentru care respingem starea de bine şi emoţiile pozitive, pentru a nu ne simţi vinovaţi. Este important să ştim să gestionăm aceste trăiri, astfel încât să ne putem deschide către o autentică stare de bine. Emoţiile pozitive sunt o componentă esenţială a stării de bine. Nu poţi să fii fericit şi în acelaşi timp să trăieşti un profund gol existenţial, o stare vid. Nu poţi să fii depresiv şi fericit, lipsit de recunoştinţă şi fericit, anxios şi fericit, nu se poate. De aceea uneori este nevoie să ne vindecăm, iar ca să ne vindecăm este important să înţelegem cum funcţionează emoţiile noastre, care este logica lor.
Paradoxal, de multe ori este necesar să ieşim din zona de confort a emoţiilor negative cu care ne-am obişnuit şi să construim un nou fundament afectiv, care să promoveze starea de bine şi viaţa.
Va urma…
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, Bucureşti, 14 şi 21 martie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”
Ateliere de dezvoltare personală