- Un om al lui Dumnezeu este dispus să-și asume provocarea conform căreia aproape orice s-ar spune despre el este adevărat. Este o perspectivă care-i trezește anxietatea, dar tocmai această situație paradoxală îl conduce la ordine și înțelegere.
- Acest om a înțeles că una este să fii tras într-o parte și alta este să te lași dus în acea parte. De aceea el a ales să rămână centrat, tolerând tensiunea polarităților chiar dacă a însemnat uneori să fie pironit pe cruce.
- Omul lui Dumnezeu a observat că atunci când este mulțumit nu are nevoie de măști. Oamenii poartă măști când vor să ascundă un aspect sau altul pe care îl consideră inacceptabil. Ajungând acum la acceptarea de sine, se simte mulțumit și mulțumește deopotrivă.
Ateliere de dezvoltare personală