Cele 3 cercuri ale stării de bine

Putem afirma că starea de bine este indisolubil legată de satisfacerea nevoilor fundamentale, iar atunci când aceste nevoi nu sunt satisfacute intervine o stare de deficit, suferinţă sau chiar o stare patologică.

De foarte multe ori oamenii nu îşi cunosc nevoile, nu ştiu să le denumească şi să le circumscrie şi evident că într-un asemenea caz nu ştiu nici cum să le satisfacă. Este important să ne cunoaștem nevoile, dar este necesară și abilitatea de a le satisface. Individul sănătos este acela care își poate împlini nevoile esențiale, iar starea de bine emoțional se instalează atunci când nevoile sunt împlinite.

În ansamblul nevoilor, planul psihologic reprezintă un corpus aparte și necesită moduri mai elaborate pentru a fi satisfăcute. În decursul timpului s-au propus diverse modele ale nevoilor în general, și ale nevoilor psihologice în special.

Propun aici o abordare simplă a stării de bine prin raportarea la un model sintetic care ia în considerare 3 dimensiuni reprezentate intuitiv sub forma a 3 cercuri concentrice.

• Cercul cel mai larg este cercul siguranței și se referă la necesitatea unei baze de siguranță ca fundament al încrederii și stabilității în viața. Cercul siguranței este acel loc în care am construit în copilărie o stare de atașament stabil față de o persoană investită și care ne protejează și ne acceptă necondiționat.

Modelul nostru de atașament se formează în primii ani de viață. Dacă am avut un atașament securizant vom fi adulți siguri, capabili de angajament și inițiativă. Persoanele care nu trăiesc un atașament pozitiv au de multe ori relații de luptă, se simt singure, neîmplinite și fără încredere.

Va fi important ca o asemenea persoană să depășească conflictul dintre dorința de atașament și teama de atașament. Va fi important ca persoana să exerseze atitudini sănătoase în existența ei cotidiană.

Pot fi apropiat de ceilalți. Am dreptul să trăiesc. Am dreptul să îmi exprim nevoile și sentimentele. Pot avea încredere și mă pot baza pe ceilalți. Pot cere ajutor când am nevoie. Nu sunt singur.

Toate aceste atitudini reprezintă o bază care ne permite să ne exprimăm în plan social, să ne dezvoltăm și să ne exersăm puterea interioară în mod constructiv.

• Un al doilea cerc este cercul afectivității. Sentimentul de siguranță și încredere pe care îl trăiesc la nivelul primului cerc îmi permite să mă deschid și să trăiesc experiența intimității. Spațiul psihologic de siguranță pe care l-am asimilat îmi favorizează deschiderea, astfel încât să mă arăt așa cum sunt, în mod autentic. Vulnerabilitatea pe care o trăiesc nu mă înspăimântă.

Dimpotrivă, teama că voi fi judecat, că scăderile și slăbiciunile mele vor fi vizate și astfel eu voi fi rănit în identitatea mea cea mai profundă mă vor face să rămân închis. Este esențial să mă simt în siguranță în relația cu celălalt pentru a mă putea deschide și astfel să experimentez intimitatea și afectivitatea. Pentru asta este important să știu că pot fi acceptat necondiționat, altfel experiența iubirii nu este posibilă.

Facem în cel mai bun caz un joc comportamentalist, facem ce trebuie și construim o comunicare socială care să excludă riscul de a fi răniți. Însă nu vom fi și în situația de a putea trăi comuniunea și sentimentul de a fi în legătură.

Atunci când mă simt în legătură, când știu că pot fi iubit, pot fi eu însumi, nu îmi este teamă să fiu eu însumi cu toate ale mele, cu lumini și umbre. De fapt cu umbre pe care le-am integrat deja la nivelul identității mele totale și care au devenit între timp condiții ale eului meu liber. Pot să îmi asum chiar și faptul că există ceva pozitiv în slăbiciunile mele, până la urmă chiar și în căderile mele pentru că Dumnezeu convertește totul în bine.

Va fi  important să exersăm atitudini sănătoase în viața noastră cotidiană: Pot fi iubit. Sunt destul de bun exact așa cum sunt. Îmi știu rolul și știu cine sunt. Am o apartenență clară.

Într-un spațiu de siguranță, acceptare necondiționată și iubire ne putem simți cu adevărat noi înșine, conștienți de sine și fără conflicte majore în relația cu sine și cu ceilalți.

• Cercul creativității. Este al treilea cerc și reprezintă un spațiu al libertății în care persoana își urmează liber pasiunile, își exprimă adevărata personalitate și calitățile care îl definesc cu adevărat și care îi permit să trăiască o experiență profundă propriului sens. Cercul creativității este un loc al dezvoltării personale, al individuării și în ultimă instanță al unei ancorări în transcendență.

Persoana își poate exprima astfel eul liber și poate trăi fericirea care este vocația fundamentală a umanului, a omului congruent cu sine, cu lumea și cu Dumnezeu.

La acest nivel putem cultiva atitudini ca acestea: știu ce este important pentru mine, în ce merită să mă implic și cum să îmi folosesc abilitățile și energia. Știu unde sunt acum, care este sensul acestei lumi și am o idee despre unde voi merge după moarte. Am o intuiție privind identitatea mea profundă și știu că există ceva mai mare decât mine care mă cuprinde și mă protejează.

Modelul celor 3 cercuri ne permite să avem o viziune de ansamblu asupra umanului și să înțelegem în mod intuitiv atât sensul devenirii personale cât și exigențele cărora trebuie să le răspundem pentru a avea o profundă stare de bine și o viață împlinită.