- Omul lui Dumnezeu a cunoscut defăimarea și a trăit cu greu durerea pe care i-a produs-o aceasta. De aceea a căuta consolări în îndreptățirea de sine, dar cu fiecare defăimare durerea devenea cu și mai multă putere. Într-un moment de inspirație a ales el însuși osândirea de sine și ca prin minune s-a lecuit de durere. Acum este tămăduit, iar în sufletul lui a pătruns lumina.
- Omul lui Dumnezeu a mers pe nenumărate căi pentru a afla adevarul și sensul vieții. Astfel, in multe locuri și întâmplări, a descoperit sisteme de înțelepciune omenească și forme uimitoare de organizare a vieții. Dar izbăvirea a trăit-o atunci când, privind în adâncul ființei sale, a cunoscut Calea, Adevărul și Viața.
Atunci a înțeles pe deplin cuvintele Apostolului Pavel: Și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește in mine.
- Omul lui Dumnezeu a descoperit la un moment dat, cu uimire, ca în Umbra din adâncul său, se ascunde o ființă rănită și înspăimântată, care datorită uitării si neiubirii, a devenit o fiară.
A învățat cu greu să vorbească cu ea și să o accepte, dar pe măsura ce s-au apropiat, aceasta i-a adus bucurie și o inefabilă tandrețe.
Da, ființa aceasta este chiar el.
Ateliere de dezvoltare personală