Fă şi tu ce poţi

Cred că marile sentimente de vinovăţie au uneori în spate mari orgolii. Sunt pretenţii imense faţă de propria persoană ca şi cum ai fi un fel de zeu. Nu neapărat mari pacate – deşi sunt şi ele – cât mai ales mari orgolii. În felul acesta orgoliul devine cel mai mare păcat.

Dumnezeu m-a iertat, iar eu încă mă muncesc şi mă frământ cu gânduri de vinovăţie. Dacă eu încă mă mai condamn, de pe ce poziţie fac asta? Nu poate fi decât poziţia unui mare orgoliu. Ori sfinţii ne învaţă să ne smerim, nu să devenim din ce în ce mai orgolioşi. Adică fă şi tu ce poţi cum spunea personajul acela din filmul „Ostrov”: trăieşte şi tu cum poţi.

Cel care întrebase nu a fost prea mulţumit de răspuns. Probabil aştepta un răspuns care să îi pună în valoare grandoarea, adica să facă ceva măreţ. Răspunsul primit l-a redus într-un fel la condiţia umană obişnuită, adică fă şi tu ce poţi, că de unde nu este nici Dumnezeu nu cere.