Gânduri pentru înnoirea vieţii (85)

Ni s-a spus să ne ferim de prooroci mincinoşi care vin în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Să avem grijă să nu fim chiar noi asemenea prooroci mincinoşi. Chiar dacă ştim care este Adevărul, rănile noastre adânci ne pot împiedica să-l practicăm şi astfel, nu se poate spune că suntem în Adevăr. Cel mult suntem în posesia unor cunoştinţe declarative. Prin urmare, este necesar un proces de vindecare profundă, parcurs cu smerenie şi ascultare pentru a ajunge la măsura Adevărului. Doar aşa putem să propunem o alternativă viabilă acolo unde este încă eroare şi rătăcire pentru că doar după faptele lor îi veţi cunoaşte. Când faptele sunt în Adevăr, ele vorbesc de la sine. Să fim, deci, pomi roditori, care să rodească roadele cele bune.

O autentică spiritualitate nu exclude slăbiciunile, neputinţele şi chiar căderile noastre. Suntem fiinţe căzute, dar cu posibilitatea de a ne ridica şi a ne mântui. Ploaia cade şi peste cei buni şi peste cei răi şi fiecare dintre noi poate să aleagă să se mişte şi în bine şi în rău. Dacă îmi neg partea întunecată, atunci nu pot fi autentic şi nu pot fi cu adevărat eu însumi. Umbra, ca parte întunecată a fiinţei, se constituie din reprimările unor conţinuturi ale conştiinţei, pe care am decis să le considerăm indezirabile. Ele se vor întoarce, însă, mai târziu şi vor pune stăpânire pe noi. Acesta este, de multe ori, preţul negării. O spiritualitate care neagă adevărul, nu poate fi o autentică spiritualitate. Veniţi la Mine toţi cei împovăraţi şi osteniţi şi Eu vă voi odihni pe voi, ne spune Mântuitorul. Este evident că putem fi iubiţi aşa cum suntem, cu toate ale noastre.

De foarte multe ori, sentimentul de lipsă pe care îl trăim, nu se datorează celorlalţi, ci este o consecinţă a propriilor noastre atitudini. Este esenţial să ne întrebăm dacă între convingerile şi nevoile noastre îndreptăţite există congruenţă. Aşteptăm uneori cu disperare aprecierile celorlalţi, dar la o analiză mai atentă constatăm că noi înşine ne devalorizăm. Va fi important să descoperim valoarea în noi şi să înţelegem că suntem opera unui Creator generos, care ne-a zidit în mod fundamental buni; suntem creaţi după chipul Lui, fiind plini de daruri. Învăţând să ne punem în valoare potenţialul, sentimentul de lipsă va diminua şi vom începe să experimentăm plenitudinea.