Darul iertării

Toţi am greşit şi prin urmare, toţi avem nevoie de iertare. Când ierţi şi eşti iertat, eşti binecuvântat de Dumnezeu, pentru că iertarea este expresia iubirii, iar Dumnezeu este Iubire. Adevărata iertare este har şi arată prezenţa lui Dumnezeu în sufletele noastre. Odată cu iertarea, se schimbă şi percepţiile pe care le avem, dar pentru a intra în procesul iertării avem nevoie de curaj. Prin asumare consecventă, ea devine o condiţie stabilă a personalităţii noastre, o adevărată constantă perceptivă.

Astfel, iertarea devine o sursă de energie pentru o viaţă trăită în bucurie şi o pârghie a mântuirii noastre. Adevărata iertare vine din inimă şi aduce cu sine vindecare, linişte şi pace sufletească. De aceea, o inimă închisă rămâne nevindecată şi suferindă.

Atunci când ceilalţi ne rănesc, avem de ales între iertare şi răzbunare sau închidere în sine. În iertare ne tămăduim rana, însă în răzbunare rămânem cu ea nevindecată. De aceea, iertarea înseamnă şi să ne eliberăm de ţinerea de minte a răului, dar a ne elibera de ură şi resentimente se face cu mijlocire divină, pentru că cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu. Înţeleasă astfel, iertarea este un dar ceresc şi o virtute. Astfel se produce în fiinţa noastră o adevărată transformare.

Adevărata iertare este fără limite, de şaptezeci de ori câte şapte, de aceea este o taină şi putere divină. În iertare este şansa noastră de a ne înnoi viaţa. Resursele profunde, comoara care este în noi, pot fi scoase la suprafaţă doar dacă iertăm. Prin urmare, să ne rugăm pentru a primi darul iertării.