- Un om al lui Dumnezeu știe că este slab. El nu se preface că este slab, ci știe că este astfel. Iar atunci Îl poate chema în ajutor pe Cel care este Puterea.
El nu mai are de unde să cadă pentru că este deja la pământ. Fruntea lui este în țărână și cere îndurare.
Dar acest om are o încredere fundamentală în bine. Suferința pe care o cunoaște datorită răului, în final se convertește în bine. De aceea el nădăjduiește statornic în mântuire.
- Un om al lui Dumnezeu nu se lasă stăpânit de gânduri. El merge dincolo de acestea și trăiește Credința.
Își reamintește continuu că este în această viață pentru a dobândi ceva care este dincolo de ea. Astfel, ceea ce este aici se relativizează pentru el.
- Omul lui Dumnezeu a cunoscut iadul. A descoperit astfel că este cel mai păcătos dintre oameni și cere iertare cu nădejdea că o va primi. Își aduce aminte de trecut și plânge. Și cu cât plânge mai mult, cu atât în viața lui pătrunde Lumina.
- Un om al lui Dumnezeu știe că vorbele pe care le rostește sau cuvintele pe care le scrie trebuie să fie hrană pentru aproapele. Astfel, de multe ori preferă să tacă. Se retrage uneori dintre oameni pentru a se putea ruga mai mult pentru ei.
- Omul lui Dumnezeu știe că nu are merite, dar că are un drept fundamental la viață și că este chemat la împlinirea acestei vieți. Înțelege că nu are motive să se laude, dar are motive să se bucure.
- Omul lui Dumnezeu a cunoscut uneori înfrângerea și a înțeles că fără acea înfrângere ar fi fost pierdut. De aceea el mulțumește Cerului din adâncul inimii pentru această înfrângere, deoarece astfel a descoperit adevărata Viață.
- Un om al lui Dumnezeu apreciază știința și se folosește de ea ca de o unealtă, dar nu i se închină ei pentru că e conștient că nu îl poate izbăvi. De aceea își pune nădejdea în Cel care este Izvorul Vieții.
- Un om al lui Dumnezeu a aflat că sinceritatea este o poartă prin care iubirea și milostenia Creatorului pătrund în inima lui și îl vindecă de consecințele păcatului.
- Un om al lui Dumnezeu a înțeles că în viață porțile se deschid și se închid după voia Celui care este Viața și că cea mai bună atitudine în fața acestei realități este să mulțumească.
- Omul lui Dumnezeu a cunoscut deșertul, crucea și moartea. Este un înviat din morți. Cum oare să renaști dacă nu ai murit? Le-a cunoscut pe toate acestea și de aceea, acum este liber și fericit.
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 7 şi 14 decembrie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”, București, din 16 septembrie
Ateliere de dezvoltare personală