- Un om al lui Dumnezeu are o încredere fundamentală în bine. El știe că dificultățile și încercările de azi vor fi întotdeauna convertite de iubirea Creatorului și atunci va putea să vadă sensul salutar al acestor dificultăți.
- Un om al lui Dumnezeu poartă cu sine, oriunde s-ar afla, două trăiri esențiale: plânsul și bucuria. Acestea îi înnoiesc viața, iar el poate să pună început bun în fiecare zi.
- Omul lui Dumnezeu are multe tentații care vin de la simțuri. Cu toate acestea încearcă să nu se lase captivat de ceea ce este efemer. Pentru el contează cu adevărat doar ce poate lua dincolo.
- Omul lui Dumnezeu știe că atunci când este vorba de om lucrurile sunt relative. De aceea, el se ferește de absolutizări. A înțeles că absolutizarea relativului duce la boală și nefericire.
- Un om al lui Dumnezeu știe că este greu de prevăzut ce se va întâmpla mâine, dar credința îi dă curaj să pășească în necunoscut ca și cum acesta ar fi cea mai limpede certitudine. Credința pe care o are îl face să pară un pic nebun atunci când se aruncă în valurile vieții, dar știe că fără această nebunie ar rămâne pe margine și viața ar trece pe lângă el, rămânând astfel neîmplinit..
- Omul lui Dumnezeu este conștient de faptul că reprezintă un amestec unic și irepetabil de calități și defecte. Dacă ar avea doar defecte, nu ar putea să rodească nimic și totul ar deveni un nonsens. Dacă ar avea doar calități, dacă ar fi fără fisură trufia i-ar lua mințile și el și-ar rata astfel vocația.
- Unui om al lui Dumnezeu i-au fost arătate cele trei rădăcini ale bolii și alienării: necredința, ura și lipsa de speranță. De asemeni, el știe care este temelia, dar și încununarea unei vieți împlinite: credința, iubirea și nădejdea, marile daruri pe care Dumnezeu i le-a oferit. Astfel dă slavă Cerului si mulțumește necontenit.
- Omul lui Dumnezeu recunoaște și salută darurile pe care le au ceilalți oameni. Această atitudine îi aduce de fiecare dată un sentiment minunat de bucurie și libertate. Devine atunci o expresie a iubirii și gratitudinii pentru tot ceea ce primește.
- Un om al lui Dumnezeu se simte de multe ori slab și chiar neputincios în fața încercărilor vieții. Dar atunci își aduce aminte de cuvintele Mântuitorului „În lumea asta necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Astfel începe să simtă Puterea lucrând în el. Pe obraji îi curg lacrimi de gratitudine.
- Omul lui Dumnezeu a avut momente în viață în care și-a pierdut demnitatea, trădând, fiind lacom și egoist și lăsându-se pradă depravării și răutății. După ce într-un final a renunțat la această condiție, a înțeles că este preferabil să moară decât să-și mai piardă încă odată demnitatea de fiu al Tatălui. Astfel, acum el este dispus să rabde până la sfârșit.
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 7 şi 14 decembrie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”, București, din 16 septembrie
Ateliere de dezvoltare personală
Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)
