Omul lui Dumnezeu (XIV)

Omul lui Dumnezeu se regăsește în pilda fiului risipitor pentru că și el a parcurs același drum: de la luptă la împreună lucrare, de la revoltă și ruină la pocăință, întoarcere, împăcare și în final restaurare, iar pocăința a fost poarta prin care a trecut pentru a ajunge la Casa Tatălui.

Omul lui Dumnezeu a fost rănit de semeni și a cunoscut astfel durerea și dezamăgirea venite din trădare. De aceea a coniderat că cei care i-au greșit nu merită iertarea lui, dar după o vreme a văzut că resentimenele nu-i aduceau nici liniște nici detașare. Încet, încet a înțeles că a nu ierta înseamnă să te cramponezi de rană și să perpetuezi durerea. Într-o clipă binecuvântată a ales să ierte, primind darul minunat al compasiunii și iubirii, atât față de el însuși, cât și față de cei care i-au greșit.

Omul lui Dumnezeu și-a proiectat umbrele asupra celorlalti, găsind mai tot timpul motive să judece și să dea sentințe. În felul acesta, inima lui era incărcată mai tot timpul de resentimente. Începând o lucrare de tămăduire sufletească, a înțeles că, paradoxal, judecățile lui vorbeau mai mult despre el decât despre cei cărora le atribuia caracteristici dezonorante. Astfel, inima lui a început să se frângă și în ea a pătruns pocăința și smerenia.

Un om al lui Dumnezeu se roagă Maicii Domnului:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Un om al lui Dumnezeu rostește rugăciunea Sfântului Efrem Sirul:
Doamne și Stăpânul vieții mele duhul trândăviei, al grijii de multe și al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie slugii tale. Așa Doamne Împărate dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.