Foarte mulţi dintre noi trăim cu o filozofie a suferinţei şi prin tot ce facem ajungem chiar nişte maeştri ai suferinţei. A nu mai suferi ar însemna să renunţăm într-un fel la identitatea noastră. Bucuria care ar fi alternativă la suferinţă ar implica o pierdere şi în acelaşi timp o frângere greu de asumat.
Dar ideile iraţionale şi limitative, pe care le investim cu valoare de adevăr sunt, în fond, nişte idei mincinoase. Ajungem să credem în minciuni şi astfel ne lăsăm ghidaţi de ele. Avem resentimente, stări de furie, suferim de anxietate şi depresie, viaţa noastră este tulburată, dar noi continuăm să credem în aceste idei în ciuda suferinţei şi a conflictelor interioare. Trăim cu teama că dacă am renunţa la aceste minciuni ne-am pierde identitatea, iar viaţa noastră nu ar mai avea nicio coerenţă şi niciun orizont.
În realitate, doar atunci când ne vom hotărî să renunţăm la aceste convingeri, viaţa noastră se va îmbunătăţi şi va lua avânt. Scepticismul poate să fie o atitudine salutară atunci când ne hotărâm să punem în discuţie vechile noastre repere de gândire. Posibilitatea de a le schimba necesită distanţare şi chiar o anumită impertinenţă. Ieşirea de sub robia unor convingeri iraţionale implică o atitudine de protest şi de revoltă: “gata, până aici!”. Trebuie să te fi săturat de toate implicaţiile negative ale vechilor atitudini pentru a termina cu loialitatea faţă de ele.
Prin urmare, pe baza căror criterii ne putem selecta noile convingeri care ne vor ghida în viitor existenţa? Iată un postulat care ne va permite să ne orientăm rapid: O convingere raţională şi adaptativă este acea convingere care este congruentă cu nevoile noastre ontologic îndreptăţită, susţine binele şi viaţa şi da, este în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Astfel, vom avea garanţia că suntem în Adevăr iar viaţa noastră va evolua. “Bucuraţi-vă şi iarăşi zic, bucuraţi-vă.”
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”
Ateliere de dezvoltare personală