Gânduri pentru înnoirea vieţii (105)

Gândurile şi emoțiile noastre formează un cuplu natural. Se întâmplă de foarte multe ori să ne simțim captivii unor trăiri dureroase pe care însă le asociem cu împrejurări de viaţă oarecare, practic cu lucruri exterioare. Putem avea trăiri dureroase sau stări de anxietate pe care le consideram în mod nemijlocit efectul exclusiv al unor evenimente. Adevărul este însă că de fapt ne atașăm de anumite convingeri şi interpretări care sunt de fapt în mintea noastră. Un argument foarte puternic în sensul acesta este că unul şi acelaşi eveniment poate fi trăit diferit în momente diferite. Astfel, în momentul în care alegem să punem în discuţie o anumită convingere şi în final să o invalidăm cu ajutorul unor întrebări semnificative, ea îşi pierde puterea şi nu mai are niciun impact asupra trăirilor noastre. Miza schimbării unei convingeri limitative este să dobândim o stare de bine stabilă şi să facilităm în acelaşi timp procesele de individuare.

Noi suntem de acord că alegerile ne stau la îndemână atunci când este vorba de unele lucruri exterioare cum ar fi ce haine îmbrăcăm dimineaţa sau ce mâncăm la prânz. Omitem însă de cele mai multe ori că alegerile sunt valabile şi în legătură cu lucrurile care ţin de calitatea trăirilor noastre cum ar fi recunoştinţa, bucuria sau optimismul. Dacă vom alege să cultivăm convingeri congruente cu nevoile noastre îndreptăţite, convingeri care cultivă binele şi viaţa şi trăirile noastre se vor schimba. Da, şi calitatea trăirilor este o chestiune de alegere.

Schimbarea convingerilor are în vedere în primul rând universul nostru lăuntric şi mai puţin lumea exterioară. Deşi la prima vedere trăirile noastre par a fi influențate de evenimente, în realitate gândurile pe care le avem despre aceste evenimente sunt cele care ne determină de fapt trăirile. Altfel spus, nu o situaţie ne condiţionează emoţional, ci convingerile prin prisma cărora privim acea situaţie. În funcţie de calitatea lor aceste convingeri se pot transforma într-un adversar sau într-un prieten al vieţii noastre. Spre exemplu, atunci când investim cu valoare de adevăr convingeri negative şi iraţionale, ne sabotăm pur şi simplu viaţa şi ne împiedicăm să avem o stare de bine pentru că în aceste condiţii nevoile noastre fundamentale nu pot fi satisfăcute. Dacă trăim cu ideea că un aspect al vieţii noastre nu corespunde unor standarde ideale şi credem că facem din noi nişte fiinţe inacceptabile, atunci este evident că vom suferi. Când respingem o anumită condiție apare în noi o stare de conflict şi de luptă consumatoare de energie. Astfel, gândirea noastră de judecată rămâne cauza principală a suferinţei şi atâta timp cât nu ieşim din logica luptei şi a conflictului, suferinţa va continua. Însă atunci când alegem să lucrăm asupra congruenţei lăuntrice, intervine pacea şi starea de bine pentru că a ne accepta pe noi înșine cu toate ale noastre este temeiul unei vieți libere.