50 de gânduri despre recunoștință (integral)

2. Motivele de recunoștință sunt la tot pasul.

3. Recunoștința este măsura unui om cu inima deschisă.

4. Când omul devine recunoscător inima lui se curăță de resentimente.

5. Atunci când suntem recunoscători viata noastra se îmbogățește cu nenumărate daruri.

6. Recunoștința deschide cerurile iar viaţa noastră se umple de bucurie.

7. Recunoștința este un mod simplu de a dobândi fericirea.

8. Să fim recunoscători pentru viaţă este răspunsul cel mai firesc pe care îl putem da Creatorului.

9. Să fim recunoscători pentru tot binele pe care l-am primit este garanţia unei minţi sănătoase.

10. Recunoștința oferă sens şi ordine în viaţa noastră.

11. Cine doreşte să cunoască plenitudinea va învăţa să trăiască în recunoștință în toate momentele vieții sale.

12. Recunoștinţa ne așează într-un raport binecuvântat cu semenii şi în felul acesta putem trăi sentimentul de comuniune.

13. Dacă am fi dispuși să practicăm recunoștința nu ar mai fi loc de conflicte şi de războaie. Viaţa ar deveni bună şi îndestulătoare pentru toți.

14. Atâta timp cât suntem în viaţă avem motive de mulțumire. Dar şi atunci când ne pregătim de moarte este firesc să fim mulţumitori pentru că suntem de fapt în pragul vieţii eterne.

15. Fiecare moment de recunoștință este un pas înainte pe calea unei vieţi împlinite şi prospere.

16. Când ne arătăm recunoștința îi spunem aproapelui nostru şi că este o ființă valoroasă care aduce în viaţa noastră mai multă bucurie şi sens.

17. Recunoștința ne întărește credința fundamentală în bine care este temeiul unei vieți trăite în pace şi bucurie.

18. Recunoştiinţa dă măsura unei vieți îmbelșugate pentru că în nemulțumire indiferent cât ai avea vei rămâne neîmplinit.

19. Recunoștința se naște în inimă dar are nevoie să fie exprimată pentru a putea ajunge astfel la celălalt.

20. Frustrarea nu este întotdeauna expresia unei lipse reale ci mai degrabă este consecința unei atitudini lipsite de generozitate. Când suntem recunoscători nu există sentiment de lipsă.

21. Când suntem recunoscători viaţa devine un șir neîntrerupt de minuni.

22. Atunci când inima mea este recunoscătoare existența devine pentru mine o adevărată binefacere.

23. Recunoștință este autentică atunci când se exprimă în mod liber, fără nicio condiţionare.

24. Recunoștința este o calitate a sufletelor nobile. În fond toți suntem chemați să lucrăm această noblețe în sufletele noastre.

25. Să spunem multumesc este răspunsul firesc pe care îl oferim Darului. Când Darul întâlnește Mulțumirea viaţa noastră se transformă într-un râu nesfârșit de bogății.

27. Recunoștința atrage roadele Duhului pentru că acestea nu pot veni decât într-o inimă curată şi recunoscătoare.

28. Recunoștința ne înalţă inimile pe când lipsa ei ne umple de resentimente şi răutate.

29. În viaţa omului cu adevărat recunoscător nu este loc de lipsă.

30. Recunoștința poate fi exersată ca orice deprindere, prin urmare poate fi dobândită prin practică consecventă.

31. Când suntem recunoscători, fiinţa noastră se armonizează în toate planurile.

32. Recunoștința este o poartă deschisă către o viaţă de împliniri, mai presus de imaginaţie.

33. Să ne gândim la cei care ne-au făcut bine şi să le arătăm recunoștința noastră.

34. Recunoștința poate fi exersată permanent. Să găsim în fiecare zi motive pentru care să fim recunoscători.

35. Orice pas spre vindecarea sufletească necesită câteva ingrediente. Unul dintre acestea este recunoștința.

36. Recunoştinţa alungă frustrarea şi mânia şi atrage la sine bucuria şi sentimentul plenitudinii.

37. Recunoştinţa ne scoate din cercul constrîngător al egoismului şi ne permite să cunoaştem generozitatea.

38. Să ne aducem aminte întotdeauna de cei care ne-au făcut bine este garanția că recunostinţa se află în inimile noastre.

39. Recunoştinţa pentru lucrurile mici arată prezenţa unei inimi mari.

40. Recunoştinţa este o trăsătură care înnobilează orice personalitate.

41. Trăind recunoştinţa atât în lucrurile mici, cât și în lucrurile mari avem garanția unei vieți înfloritoare.

42. Recunoştinţa ne arată că binele este încă prezent în această lume.

43. Recunoştinţa este capacitatea sufletelor nobile de a vedea binele într-o lume în care sunt prezente atât lumina cât și întunericul.

44. Cu cât adunăm în inimă mai multă recunoştinţă cu atât viaţa noastră devine o revărsare de daruri.

45. A fi recunoscător pentru darurile pe care le ai este premiza acceptării de sine dar şi a înmulțirii talentelor.

46. Recunoştinţa este o afirmare a vieții. Ea este ploaia care face să rodească tot binele.

47. Recunoştinţa este expresia unei stări de plenitudine în viaţa noastră.

48. În spiritul de recunoştinţă se află pârghia dezvoltării noastre psihologice şi relaționale.

49. Nerecunoştinţa ne face să pierdem harul pe mâna noastră.

50. Recunoştinţa ne va ajuta să contrabalansăm spiritul egocentric al acestei epoci.