50 de gânduri despre apreciere (2)

27. Când eram copii ştiam să apreciem orice măruntiş: o pereche de adidași, un tricou, o pereche de blugi sau chiar o gumă de mestecat. Astăzi, am ajuns nişte adulți pe care nu-i mai mulţumeşte aproape nimic. Unde eşti copilărie?

28. Dacă am trecut printr-un proces educațional sau terapeutic şi nu am dobândit capacitatea de a aprecia ne-am cam pierdut timpul.

29. Dacă posezi averi incomensurabile dar îţi lipseşte capacitatea de a aprecia eşti sărac şi nefericit.

30. Aprecierea, recunoştinţa, iertarea, compasiunea sunt stări ale inimii care ne înnobilează existența mai presus de orice posesiune sau recunoaştere publică.

31. Să nu fim zgârciţi în a ne exprima aprecierea fată de semeni. Vom primi însutit.

32. Să apreciem ceea ce avem şi vom primi şi ceea ce încă ne lipseşte.

33. Adevărata preţuire sau apreciere de sine se întemeiază pe cunoaşterea faptului că suntem creaţia lui Dumnezeu, în fond fiii Acestuia şi moștenitori ai Împărăţiei.

34. Aprecierea se oferă dar se şi primeşte. Uneori nu suntem deschişi să primim aprecierea celorlalţi pentru că noi înşine nu am învăţat să ne apreciem.

35. O adevărată educație se întemeiază pe disponibilitatea educatorilor de a-şi aprecia discipolii. Altfel vorbim despre dresaj sau în cel mai bun caz de transmiterea unor cunoştinţe care în ultimă instanţă pot fi găsite şi în cărţi.

36. Este greu să ne apreciem profesorii care la timpul cuvenit nu au ştiut să ne acorde apreciere. Totuşi, este important să o facem.

37. Oamenii mă pot aprecia, dar nu este suficient pentru ca eu să simt că am valoare. Este esenţial să învăţăam să ne acordăm singuri preţuire, iar acest lucru se întemeiază pe conştiinţa faptului că suntem fii ai Creatorului.

38. Formarea unei echipe funcționale care să dea cele mai bune rezultate se întemeiază pe disponibilitatea membrilor ei de a se aprecia reciproc, atât pentru ceea ce îi aseamănă cât şi pentru ceea ce îi deosebeşte.

39. Atunci când te simţi apreciat la locul de muncă, energia şi motivația cresc, iar rezultatele se îmbunătățesc considerabil. În caz contrar ne pierdem motivaţia şi ne gândim la o ieşire. Uneori este soluţia corectă.

40. S-au scris mii de cărţi despre cum să îmbunătățim relaţiile dintre noi, dar soluţia esenţială este să învăţăm să ne apreciem reciproc. Da, soluţia este o inimă generoasă care dăruieşte necondiţionat.

41. Stima de sine este o nevoie fundamentală a ființei umane care se hrănește şi se consolidează cu apreciere începând din copilărie dar şi pe parcursul vieţii adulte.

42. Acolo unde nu există apreciere reciprocă nu poate fi o prietenie adevărată.

43. Este uimitor ce lucruri extraordinare pot face oamenii atunci când se simt apreciaţi.

44. Cred că sentimentul valorii personale şi al aprecierii vieţii face din noi adevărați slujitori ai binelui care este esența misiunii noastre aici pe pământ.

45. Aprecierea semenilor ne ajută să ne biruim propriul ego şi în acelaşi timp să ne simţim liberi şi congruenţi în interiorul nostru.

46. Suntem responsabili pentru cum trăim sentimentul valorii personale. Să învăţăm să ne apreciem la măsura vocaţiei la care suntem chemați şi anume desăvârșirea spirituală.

47. Experienţa plenitudinii are întotdeauna printre ingrediente sentimentul aprecierii.

48. Sentimentul valorii personale şi o apreciere sănătoasă este fundaţia pe care îşi întemeiază lucrarea un bun educator, părinte sau profesor.

49. Smerenia şi aprecierea de sine nu sunt incompatibile. Prima ne ajută să conștientizăm că nu putem face nimic fără El, iar cea de-a doua ne încredinţează că putem să ne angajăm în orice lucrare a binelui cu ajutorul Lui.

50. Adevărata compatibilitate se naște atunci când oamenii își deschid inima unii faţă de alţii şi se apreciază cu generozitate.