Stare de flux (7)

• Relaţiile cu semenul sunt locul suferinței noastre, dar şi al vindecării. În relaţii se nasc şi se întrețin dramele şi tot aici ne tămăduim de nevroze.

• Înnoirea minţii este ceasornicărie elveţiană, nu cursă de ogari. Avem nevoie de atenţie, răbdare şi consecvenţă.

• Filmul vieţii noastre poate fi o capodoperă, o producţie mediocră sau o porcărie ordinară. Un film bun are nevoie de un scenariu pe măsură.

• A rămâne în zona de confort înseamnă să-ţi acorzi permisiunea de a stagna, să renunți să devii mai bun.

• Pentru a fi în interiorul vocației noastre este important să putem face alegeri întemeiate pe iubire şi nu pe frică.

• Atâta timp cât emoțiile noastre vii, pozitive, motivante sunt blocate în spatele unor conflicte nerezolvate, viaţa nu se poate înnoi iar noi nu avem cum să accedem la plenitudine.

• Există iertare! Ea schimbă în mod fundamental perspectiva şi reaşează temeiurile.

• Când descoperim adevăruri importante mintea noastră scoate la lumina conștiinței convingeri vechi limitative şi conflicte care ne ţin pe loc în dezvoltarea noastră firească. Adevărul curățeşte şi pune viaţa în ordine.

• Adevărul este însăși esența realității, prin urmare a fi în adevăr înseamnă implicit a fi în acord cu realitatea.

• Starea de bine personală dar şi socială este indisolubil legată de disponibilitatea oamenilor de a acționa.

• Activitatea este o constantă a existenței  pentru cel care dorește o viaţă împlinită şi prosperă.

• Adevărul este temelia unei minţi sănătoase și pline de limpezime.

• Adevărul își pierde uneori vizibilitatea, dar mai devreme sau mai târziu revine în lumină şi se face cunoscut.

• Ne pierdem în lucruri complicate care nu duc de fapt nicăieri, uitând că marile adevăruri sunt simple şi clare.

• Bogăția poate oferi prestigiu doar în cazul în care se întoarce către semeni. Altfel este pierzătoare de suflet.

• Uneori apărarea de sine este necesară pentru a ne păstra integritatea, alteori însă aceasta încearcă să mențină o condiție fără perspectiva.

• Un om nu se judecă după o reacție oarecare ci după un parcurs îndelungat. Doar acesta îi dă adevărata măsură.

• Pentru a-și atinge scopurile nobile, chiar şi adevărul are nevoie de un veşmânt potrivit.

• Orice operă, fie ea artistică, sociala sau științifică îmbină cu iscusință lucrarea mai multor unelte: talent, voință, inspirație, statornicie şi generozitate deplină. Altfel avem contrafacere şi rezultate îndoielnice.

• Vindecarea noastră se împlinește întotdeauna într-o împreună lucrare, prin ascultarea de Vindecător.

• Eşti deprimat şi fără putere? Mergi către cei care au nevoie de ajutor şi slujeste. În felul acesta te vei vindeca iar producătorii de medicamente își vor reduce profitul.

• Altruismul şi recunoştinţa vindecă depresia şi fac Prozacul inutil.

• Bestia din lăuntrul nostru poate fi domesticită doar atunci când învăţăm să ne punem în slujba unui bine comun care merge dincolo de egocentrismul şi interesele noastre imediate.

• Omul matur, ajuns la deplinătate, găseşte o bună măsură între speranță şi amintiri, punându-le pe amândouă în slujba binelui.

• Deși adevărul aduce uneori cu sine suferința, într-o etapă ulterioară acesta vindecă și limpezește.

• Marile adevăruri nu se supun modelor sau epocilor istorice. Ele sunt mai presus de conjunctural; sunt eterne precum Cel care le-a revelat.

• Oamenii cochetează toată viața cu minciuna pentru că adevărul sperie și ne periclitează confortul.

• Cine a crescut în adevăr își clădește viața pe cinste și corectitudine și așa trăiește până la sfârșit.

• În egocentrism binele își face cu anevoie loc pentru că el este o revărsare de daruri asupra tuturor.

• Bătrânețea poate fi luminoasă și fericită atunci când sufletul a fost curățat și patimile au fost biruite.

• Deși realitatea este una singură, ea se multiplică necontenit prin reflectarea fiecărui suflet în parte. În felul acesta viața devine o creație nesfârșită de opere originale.

• Atunci când arta exprimă cu adevarat originalitatea sufletească a Creatorului ea este inevitabil unică și revoluționară.

• Învățând să ieșim din noi înșine și dintr-o logică egoistă ne cultivăm trăsăturile nobile ale personalității iar viața devine o expresie a iertării, bucuriei și generozității.

• Ambiția nu are saț. Prin urmare niciun rod al ambiției nemăsurate nu împlinește, pentru că aceasta nu știe ce este mulțumirea.

• Binele este reperul fără greșeală pe drumul vieții, atunci când suntem în rătăcire. Cine este acest Bine? Cuvântul lui Dumnezeu!

• Când conștiința este redusă la tăcere patima preia controlul asupra vieții și ne conduce la boală și suferință.