- Îmbunătăţirea noastră lăuntrică ar trebui să aibă în vedere, în primul rând, cum să reducem egoismul.
- Fapta bună trăită în deplină congruenţă şi fără aşteptări de recunoştinţă este cea mai simplă şi eficientă terapie pentru nevrozele noastre cotidiene.
- Paradoxul egoismului este că deși acesta este preocupat de binele personal, pentru faptul că nu-i pasă de binele celorlalți, conduce persoana la o înrobire care îi atrage suferință și disperare sufletească.
- Lupta pentru resurse și forța de muncă pe care o trăiește societatea actuală, mai ales prin intermediul marilor companii, nu este expresia unei lipse care periclitează viața, ci este măsura celei mai abjecte lăcomii.
- Reacțiile de apărare față de schimbare arată multă frică neasumată și neprelucrată.
- Cea mai importantă miză a interacțiunilor omenești este înmulțirea binelui.
- Oare ce voi face astăzi pentru ca mâine să fiu mai aproape de împlinirea viselor mele?
- Oamenii adoră confortul, de aceea își compromit atât de des șansele de schimbare.
- În disponibilitatea de a ne schimba, atunci când conjunctura exterioară o impune, stă șansa noastră de a trăi și a ne dezvolta.
- Orice etapă de viață vine cu o creștere care impune schimbare. Fără disponibilitatea de a ne schimba, viața se atrofiază și se stinge.
- Oamenii excesiv de competenți și care știu deja totul, sunt practic în imposibilitatea de a evolua.
- Secretul înnoirii vieții și al creșterii personale stă în disponibilitatea de a ne ajusta atitudinile, astfel încât acestea să fie cât mai congruente cu nevoile noastre ontologic îndreptățite și să susțină în același timp binele și viața.
- Binele se întruchipează și capătă concretețe prin intermediul acțiunilor cu sens care sunt faptele bune.
- Cea mai bună carte de vizită pe care o putem dobândi în timpul vieții, se întemeiază pe acțiunea altruistă săvârșită în mod consecvent.
- Cele mai bune fapte sunt acelea care dacă s-ar multiplica, ar conduce societatea omenească la o stare de bine în ansamblul ei.
- În faptele noastre ne aflăm adevărata măsură, atât la nivel personal, cât și la nivelul întregii societăți.
- Ceea ce arătăm în afară își are originea într-o imagine lăuntrică, echivalentă cu ceea ce putem numi identitatea noastră. Dacă totuși această identitate nu corespunde nevoilor noastre profunde, putem alege să o schimbăm. Știința de a realiza acest lucru este cheia dezvoltării personale și a succesului.
- Să punem astazi început bun și să mai lăsăm în pace trecutul. Acesta este important, fără discuție, dar nu este cazul să-l ridicăm la rang de destin.
- Doar o viață care se înnoiește continuu ne poate da sentimentul bucuriei și al împlinirii.
- A readuce în prezent evenimentele trecutului care ne-au rănit și îndurerat, dar fără a le resemnifica și integra, reprezintă un mod de a ne autosabota și de a ne întârzia înnoirea vieții.
- Viața noastră va fi congruentă doar atunci când în inima noastră va exista congruență.
- Cea mai profundă demnitate este aceea de a transpune în viață adevărurile perene revelate de Creator.
- A ne cunoaște personalitatea este condiția necesară pentru o schimbare constantă și viabilă.
- Schimbarea este un mod de a credita posibilitatea unui viitor mai bun.
- Orice istorie de viață are și un conținut de durere, prin urmare, fiecare dintre noi are nevoie de vindecare.
- Cei care au izbândit asupra propriei lor firi și au realizat opere remarcabile dedicându-și viața binelui colectiv, ne dau indicații asupra celei mai bune psihologii de urmat.
- Educatorii adevărați sunt probabil mai puțini decât cercetatorii și savanții pentru că cei dintâi trebuie să meargă dincolo de eul lor, uneori până la jertfirea de sine. De aceea mulți educatori formali, chiar în pofida unor cunoștințe profesionale solide, sunt caractere îndoielnice și pedagogi jalnici. Sunt pline universitățile de asemenea personaje.
- Sistemul de educație are nevoie de educatori cu noblețe sufletească, cu mărime de suflet. Din păcate, aceștia sunt din ce în ce mai rari. Acesta este unul dintre motivele pentru care societatea noastră este din ce în ce mai alienată, iar oamenii din ce în ce mai lipsiți de identitate.
- Dacă vrem o viață mai bună și mintea noastră are nevoie de o configurație mai bună.
- Când frica devine stăpâna vieții, ne pierdem posibilitatea de a decide în mod liber, punându-ne în cale obstacole insurmontabile.
- Atâta vreme cât ne păstrăm creativitatea, ne putem bucura de tinerețe spirituală și în ultimă instanță asta este tot ce contează.
- Schimbarea vine uneori ca un tăvălug. Dacă nu îi devenim parteneri, ne va escalada fără ca noi să putem profita de ea.
- Momentul princeps al schimbării este acceptarea de sine. Înnoirea și vindecarea sunt procese paradoxale. Creșterea personală implică o lucrare neîncetată. Nu există dezvoltare în zona de confort.Schimbarea nu este în mod automat un lucru bun. Adevărata creștere implică un salt calitativ.
- Să vrei să te ridici la măsura posibilului este prin excelență vocația umanului.
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 2 şi 9 noiembrie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”, București, din 16 septembrie
Ateliere de dezvoltare personală
Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)
