Testimonial PIM (2) Mary P.
EXPERIENŢA MEA CU PIM
De la prima mea mărturie, când lucrasem o singură credinţă iraţională, anume că E chinuitor să fii femeie, schimbată cu Nu e chinuitor să fii femeie, ale cărei implicaţii erau chiar somatice (furnicături în degete) dar neconştientizate ca fiind legate de această convingere, am continuat să lucrez cu PIM.
Aveam o reală problemă în a identifica aceste convingeri iraţionale ale mele. Pe lângă faptul că am tendinţa să nu mă gândesc foarte mult la problemele mele, ci la ale celorlalţi, o caracteristică a tipului meu de personalitate conform eneagramei, în spatele acestei probleme de a nu găsi convingerile iraţionale stătea o altă credinţă iraţională, pe care cu mare greutate am conştientizat-o: Dacă sunt vulnerabilă sunt penibilă. A fost o convingere foarte puternică, provenită dintr-o teamă de a fi vulnerabilă, pentru că îmi era teamă că aş fi putut să fiu rănită, aşa am gândit, că nu e bine să fii vulnerabil, trebuie să pari puternic, pentru a nu fi rănit. Am schimbat această credinţă cu Dacă sunt vulnerabilă sunt autentică. Consecinţa e clară, în primul rând am început să identific cu mai multă uşurinţă credinţe iraţionale. Aveam un blocaj emoţional, îmi era greu să îmi manifest emoţiile în public, de teamă de a nu fi vulnerabilă. Trăiam emoţiile în interior, eram conştientă de ele, dar nu îmi dădeam voie să le fac vizibile pentru ceilalţi.
Acest lucru conducea, evident, la o calitate a relaţiilor cu ceilalţi mult diminuată şi o stare interioară de disconfort.
Mergea şi aşa, nu eram dintre cei care să aibă probleme deosebite în viaţa de zi cu zi, gestionam destul de bine situaţiile, poate de aceea eu am fost un pic diferită când am început să lucrez cu dl. Fusărea, pentru că eu veneam din curiozitate, nu pentru că simţeam că aş fi avut de rezolvat nişte probleme importante în viaţa mea, nu mă simţeam la o răscruce, poate de aceea am opus mai multă rezistenţă şi mi-a fost mai greu să pornesc procesul. Dar acum îmi dau seama ce înseamnă cu mult mai bine.
Odată lucrată această credinţă care mă bloca în a mă deschide, am început să descopăr şi alte credinţe iraţionale, iar lucrul cu PIM mi-au permis să îmi îmbunătăţesc viaţa. Nu le voi menţiona decât pe cele lucrate, căci sunt mai multe credinţe identificate care sunt în aşteptare să le lucrez:
- Dacă nu sunt perfectă nu voi fi iubită ce a fost înlocuită cu Sunt iubită, pentru că exist
- Sunt inferioară emoţional celorlalţi înlocuită cu Sunt normală din punct de vedere emoţional
- Dacă greşesc se întâmplă o tragedie ce a fost înlocuită cu O greşeală poate fi o oportunitate de dezvoltare
- Nu am dreptul să aparţin unui grup schimbată cu Am toate resursele să aparţin unui grup
- Eu chinuiesc oamenii schimbată cu Mă pot relaţiona în mod pozitiv cu oamenii
Toate aceste credinţe lucrate mi-au dat o şi mai mare flexibilitate în a mă raporta la ceilalţi, curajul de a intra chiar şi într-un conflict dacă acesta aduce lămuriri, de exemplu, şi dacă îmi e de folos, o stare interioară mult mai bună. M-am simţit iubită de multe ori în viaţă şi mai ales de către Dumnezeu Care m-a binecuvântat cu multe, şi de către cei dragi, erau fapte concrete care se întâmplaseră în viaţa mea şi care îmi arătau că eram în mod real iubită. Totuşi, abia după ce am conştientizat credinţa iraţională că dacă nu sunt perfectă nu voi fi iubită, pe care nici nu bănuiam că o aveam în cap, fiind bine pusă deoparte în inconştient şi care nu avea legătură cu realitatea pe care eu o trăisem, mi-am adus aminte de ceea ce ştiam deja, că Dumnezeu mă iubeşte aşa cum sunt, indiferent de ce vor zice ceilalţi. Nu bănuiam că în forul meu interior aş fi putut simţi altceva. Am fost dintre fericiţii care deoarece aveau repere concrete în viaţă, nu mi-a fost greu să înlocuiesc vechea credinţă (iraţională) neconştientizată cu o nouă credinţă care să corespundă nevoilor mele, practic o reafirmare a ceea ce realitatea îmi confirmase deja. Am scăpat de o teamă inconştientă care, sigur, era blocantă, în sensul că aveam o puternică stare de disconfort interior când făceam chiar greşeli mici şi aveam o ezitare de a intra în conflict, fără să ştiu că în spate era această teamă că aş putea pierde iubirea celorlalţi. Acţionam în ciuda acelei stări, nu mă lăsam dominată de ea, totuşi acea stare era acolo şi îmi consuma energie inutil, energie pe care aş fi putut să o investesc în noi oportunităţi de îmbunătăţire a vieţii mele. Similară a fost şi credinţa iraţională că dacă greşesc se întâmplă o tragedie schimbată cu o credinţă adaptativă, că o greşeală poate fi o oportunitate de dezvoltare.
Celelalte trei credinţe lucrate mi-au permis să mă simt mult mai confortabil în interacţiunea cu ceilalţi. Eram o persoană destul de timidă, repet, nu atât de timidă încât în momente cheie să reacţionez în favoarea mea, totuşi destul de timidă. Lucrarea acestor convingeri m-a făcut să îmi aduc aminte că sunt ok, pur şi simplu, fără să îmi mai fac atâtea griji inutile legat de cum aş putea fi percepută de ceilalţi. La nivel conştient nu mă lăsam dominată de asta, totuşi aveam o stare de disconfort de care am scăpat. Practic am început să folosesc această energie în scopuri care să îmi fie mie benefice, în a fi mai creativă, îmi a da voie să fiu mai liberă. De altfel, sentimentul trăit după fiecare credinţă lucrată era de bucurie, pace, eliberare. Căci aceste credinţe ne ţin închişi în propria noastră închisoare, sunt reţeaua de sârme pe care e bine să le tăiem pentru a ne simţi cu adevărat eliberaţi. O sârmă invizibilă, evident, dar care ne ţine încorsetaţi, captivi, fără să avem prea multă libertate de mişcare în ceea ce priveşte deciziile pe care le luăm. Cum de multe ori nu sesizăm, credem că acţionăm liber, dar realitatea nu este chiar aşa.
Am constatat beneficiile şi când am ajuns la un curs de vorbit în public fiindcă mă simţeam mult mai confortabil să vorbesc în public. Bineînţeles că am avut emoţii, dar nu mai eram încordată, eram relaxată la gândul că poate nu fac suficient de bine, că aş putea sa greşesc, să nu fie perfect etc.
BINE DE ŞTIUT PENTRU CEI CARE NU AU MAI LUCRAT CU PIM
Se poate lucra PIM singur acasă?
Aparent se poate lucra PIM şi acasă, dar experienţa mea cu acest proces mi-a arătat că nu e recomandat din mai multe motive.
În primul rând e nevoie de o asumare publică a schimbării, de multe ori ne păcălim pe noi înşine crezând că putem face noi singuri acasă. A-ţi asuma public să treci prin ruşine arată că într-adevăr eşti motivat să te schimbi. Plus că grupul poate fi un element important care să te ajute să întăreşti credinţa adaptativă pe care vrei să o practici de acum încolo, tocmai pentru că vei avea sprijinul de care ai nevoie să mergi pe cale. Plus că, aceste credinţe iraţionale apar ca o nevoie de adaptare la un mediu, deci în relaţie cu celălalt, astfel că numai în relaţie cu un celălalt se pot schimba ca să dea rezultatele dorite.
În al doilea rând, mai ales când eşti la început, în mod sigur nu vei şti să conduci un astfel de proces pentru a-ţi aduce schimbarea dorită. Oamenii au probleme fie la identificarea convingerii iraţionale, fie la găsirea celei mai bune formule pentru noua credinţă adaptativă, fie la exprimarea emoţiilor etc. E foarte important de spus că acesta este un proces în care emoţiile ies la suprafaţă. E nevoie ca cineva cu multă experienţă să conducă acest proces pentru a avea rezultate cât mai bune.
Poţi lucra PIM acasă, dar nimeni nu poate garanta rezultatele. Vei obţine rezultate mult mai bune lucrând într-un cadru pregătit special pentru asta.
E suficient să lucrezi convingerea şi apoi viaţa se va îmbunătăţi brusc, simţitor?
Depinde cât de profundă a fost convingerea în viaţa persoanei. Depinde ce implicaţii a avut, depinde de mulţi factori. Dar în mod clar, după lucrarea unei convingeri urmează implementarea noii convingeri în viaţa de zi cu zi. Dacă au fost oameni care au considerat că PIM nu funcţionează, în cazul lor nu a funcţionat fiindcă au avut probleme la implementare(frici, probleme de voinţă etc. care nu ţin de PIM, dar afectează viaţa persoanei în tot ce face). Altfel, vorba dlui Fusărea, şi am văzut şi din experienţa mea, dacă îi respecţi condiţiile PIM funcţionează întotdeauna. Or, una din condiţiile foarte importante este ca persoana să fie capabilă să finalizeze ceva, trecând prin frici şi prin tot felul de emoţii care pot apărea. Plus că e nevoie de multă seriozitate în implementarea noii convingeri deoarece, în mod firesc, pot apărea tot soiul de gânduri concurente care să împiedice implementarea noii convingeri. De asemenea, poate fi vorba de o reţea de convingeri şi atunci, până când nu se va lucra fiecare convingere în parte, e posibil ca rezultatele să întârzie să apară.
În ceea ce mă priveşte PIM a funcţionat întotdeauna.
CONCLUZIE
Mă bucur că mi-am asumat să încep acest proces, uneori dificil, alteori frumos, dar cu urmări evidente pe toată viaţa, în sensul unei îmbunătăţiri considerabile, pe care o pot sesiza făcând comparaţie: atunci şi acum. Este mult mai bine acum şi văd beneficii concrete. În ceea ce mă priveşte am avut nevoie de timp să îmi dau seama cam care ar fi fost problemele pe care le-aş fi putut aborda în vederea îmbunătăţirii mele, tocmai pentru că eram mulţumită într-o destul de mare măsură de viaţa mea. Privind în urmă, evident că îmi dau seama că erau multe de îmbunătăţit şi îmi dau seama cam care ar fi parcursul pentru a-mi îmbunătăţi şi mai mult viaţa. Pentru că, nu-i aşa, aceasta este menirea noastră pe pământ: să ne înnoim viaţa, să ne schimbăm perspectiva de a gândi, apropiindu-ne mult mai mult de Dumnezeu (pentru mine e un beneficiu faptul că dl. Fusărea e un creştin practicant, căci şi eu sunt şi e mai uşor să mergem pe cale împreună, având un scop comun, mântuirea). Cum frumos şi adevărat spune pr. Tadei, cum ne sunt gândurile, aşa ne este viaţa.
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, Bucureşti, 14 şi 21 martie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”
Ateliere de dezvoltare personală
Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)
