Procesul integrării umbrei – Este inacceptabil să fiu criticabilă

Testimonial M. P.

La una dintre discuțiile individuale cu dl Fusărea, dumnealui a rostit propoziția magică: „Nu ne place să fim criticabili, domnule!” Mi-am dat seama atunci că eu mă regăsesc. Că sunt dintre persoanele care are o sensibilitate la critică și că, în consecință, fac anumite lucruri în ideea de a evita critica din partea celorlalți.

Nu știam atunci cât de în umbră era această caracteristică a mea, aceea de a-mi da voie să fiu criticabilă. Să mă accept în postura de a fi criticată fără să o iau ca pe o tragedie.

La unul din atelierele de coaching, pentru că ne-am propus să lucrăm cu umbra m-am gândit că nu ar fi rău să mă pun în discuție cu această umbră, cea de criticabilă. Am realizat atunci, în timpul atelierului, că se lega de o rană adâncă, din copilărie, când ai mei părinți se certau și tata o critica destul de tare pe mama din motive de nimic. Așa că am tras concluzia, în sinea mea de copil, că este inacceptabil să fiu criticată și că nu ar trebui să accept nici măcar că sunt criticabilă.

Asociam ideea de a fi criticabilă (deci nu criticată, ci doar cu potențial de a fi criticată) cu ceva înfiorător, asemănător cu moartea. Sigur că lucrurile acestea nu erau conștiente pentru mine, până în timpul atelierului când am conștientizat cum stăteau lucrurile în capul meu. Am simțit frică, am simțit rușine în timp ce lucram în cerc repetând că sunt criticabilă. Acceptam faptul că dau voie altora ca în anumite situații să mă critice fără să mai asociez asta cu ceva înfiorător. Până la urmă ce rău putea să se întâmple dacă acceptam că în potențial aș putea fi criticată vreodată? Evident, nici unul.

Înainte de a lucra această umbră evitam să intru în conflicte. Nu sunt adepta lor, dar în viață conflictele sunt uneori necesare, pentru că duc la clarificarea unor situații. A face plăcere la nesfârșit, fără perspectivă nu este o soluție. Cum eu sunt ortodoxă practicantă, nu am văzut la sfinți că evită conflictele așa cum făceam eu. Mă simțeam foarte rău și foarte inconfortabil în timpul unui conflict și în consecință, deși uneori mi-ar fi fost de folos, nu eram în stare să vin cu argumentele necesare și să-mi susțin poziția, chiar dacă porneam totuși cu greu, unul. Mă blocam. De ce? Pentru că celălalt ar fi putut să vină cu contraargumente sau cu atacuri la persoană și intram în zona de criticabilă, ceea ce nu era acceptabil pentru mine.

Bineînțeles că nu eram conștientă de acest lucru. Mi-am dat seama abia după ce am lucrat această umbră, după aceea s-a făcut lumină în capul meu și am început să fac conexiuni.

De asemenea, evitam să îmi exprim punctul de vedere, căci exista riscul să ajung într-un conflict, cuiva să nu îi placă ceea ce spuneam, deci… ajungeam din nou în situația de a fi criticabilă. Sună foarte irațional ce spun, dar nu eram conștientă de fricile din spate. Pur și simplu mă trezeam acționând prin evitare și nu știam de ce fac așa. Nu îmi era de folos, totuși continuam să am același comportament.

După ce am lucrat această umbră m-am relaxat mult. Îmi dau seama că este o umbră adâncă și probabil că va fi nevoie să o mai reiau la un moment dat, însă deja perspectiva din viața mea s-a schimbat. În primul rând mă simt mult mai confortabil în timpul unui conflict – dacă voi fi criticată realizez că pot să duc și că nu o să mor, nu sunt în nesiguranță, acum sunt adultă și pot face față situației. Când eram copil era altceva, totuși între timp am crescut.

Am un blog pe care vreau să îl promovez, ceea ce presupune să mă asum pe mine, să fiu vulnerabilă. Mă simt mult mai în confort cu ideea promovării articolelor de acolo. Să poți face un blog cât mai bine presupune inclusiv să accepți feedback de la cititori. Deci da, sunt în postura de criticabilă. Există posibilitatea să fiu criticată de către aceștia. Am avut parte de critici înainte de a lucra această umbră, am supraviețuit desigur, dar consumul de energie în timpul și după critică era mare. Mă consumam de ce spunea celălalt, chiar dacă poate că avea dreptate și eram conștientă de asta. Dar eram blocată de ideea de a fi criticabilă.

Acum am mai multă flexibilitate să îmi văd de interesele mele. Energia pe care o consumam simțindu-mă inconfortabil acum o pot folosi mult mai bine făcând lucruri care îmi sunt de folos și care îmi permit să mă dezvolt.