In ultimii ani, din ce in ce mai multe persoane beneficiaza de Procesul Integrarii Umbrei, un seminar si in acelasi timp un pachet de instrumente simple, care au in vedere lucrul cu acele parti ale personalitatii noastre, pe care intr-un context, de regula timpuriu, al vietii, am ajuns sa le consideram indezirabile si astfel le-am exclus din identitatea noastra. Ele sunt adevarate antiteze ale imaginii noastre publice sau personei.
Desi pana la un anumit punct aceste proces de disociere poate fi adaptativ, pe fond platim un pret considerabil care se traduce in manifestari nevrotice chinuitoare. Excluderea anumitor fatete ale fiintei din identitatea noastra globala, ne mentine in conflicte puternice, atat cu noi cat si cu lumea. Un potential considerabil pe care il putem folosi in mod creativ este blocat, iar dezvoltarea noastra este astfel incetinita si limitata.
Atunci cand ne hotaram sa asumam un aspect oarecare al umbrei, un potential de energie se descatuseaza si castigam un grad mai mare de flexibilitate in actiune.
Avem mai jos un nou testimonial privind acest proces, care surprinde in mod remarcabil virtutile acestui cadru de lucru.
Daniel Fusarea – creatorul seminarului Procesul Integrarii Umbrei
TESTIMONIAL PROCESUL INTEGRARII UMBREI
-Umbra de laşǎ-
Ana A.
Am sǎ vǎ povestesc astǎzi despre experienţa mea în urma integrǎrii umbrei de „laşǎ”, experienţǎ ce a fost una foarte surprinzǎtoare, deşi nu sunt la prima mea întâlnire cu Procesul Integrarii Umbrei.
Cum s-a format aceastǎ umbrǎ? Probabil cǎ apariţia ei era oarecum inevitabilǎ datoritǎ structurii mele tipologice care este înclinatǎ spre perfecţionism, spre încadrarea în anumite standarde de comportament ideal, spre evitarea greşelii şi spre un oarecare conformism şi o dorinţǎ de a fi un om bun cu orice preţ (sunt tipul 1 de personalitate, conform Eneagramei). Cu siguranţǎ un rol important în formarea ei l-a avut şi istoricul meu de viaţǎ ce a implicat convieţuirea cu o mamǎ autoritarǎ, care mǎ domina şi controla şi în faţa cǎreia îmi era greu sǎ mǎ exprim. Pe fondul acestor coordonate, probabil a pǎrut foarte just la nivel inconştient, cǎ pentru a duce o viaţǎ bunǎ este mai bine sǎ mǎ ascund ca un hârciog în vǎgǎuna mea şi sǎ trǎiesc într-o stare de inacţiune şi imponderabilitate de teama de a nu-mi asuma consecinţele unui eşec de orice tip. Ei bine, anii au trecut, şi încetul cu încetul viaţa m-a pus în faţa unor situaţii în care efectiv m-am simţit blocatǎ de aceastǎ umbrǎ de laşǎ cu care într-o mǎsurǎ destul de mare ajunsesem sǎ mǎ identific. La nivelul vieţii cotidiene prezenţa acestei umbre m-a condus la un mare grad de frustrare, neîmplinire şi conflict. Iată câteva exemple de cum m-a determinat sǎ funcţionez aceastǎ trǎsǎturǎ a personalitǎţii mele îngropatǎ în inconştient: la birou evitam sau amânam de multe ori sǎ îmi duc la îndeplinire sarcinile mai dificile de frica de a nu greşi sau de a-mi asuma responsabilitatea, iar acest lucru mǎ fǎcea sǎ trǎiesc într-o permanentǎ tensiune din pricina lipsei de organizare şi a amânǎrii; în relaţiile interumane, în special cu oamenii care se arǎtau mai puternici şi mai asertivi adoptam poziţia capului plecat deşi aveam un punct de vedere formulat în forul meu interior şi adesea mǎ înfuriam pe ei şi îi consideram pe ei abuzivi pentru lipsa mea de curaj de a mǎ exprima; în planul vieţii personale şi spirituale umbra de laşǎ nu mi-a permis sǎ mǎ asum şi sǎ trǎiesc conform propriilor opinii şi credinţei în Dumnezeu. Conştientizând la un moment dat aceste consecinţe mi-am dat seama de micimea caracterului meu şi m-am simţit ca un vierme ce se târǎşte prin viaţǎ ghidat de teama de a nu fi strivit. Realizând cǎ aceastǎ atitudine nu mi-a adus nimic bun, deşi reflexul iniţial a fost de a respinge aceastǎ trǎsǎturǎ a personalitǎţii mele, am decis sǎ o lucrez în grupul de dezvoltare personală, cu tehnica în cerc şi sǎ-mi asum în faţa oamenilor cǎ sunt o persoanǎ laşǎ. Experienţa efectivǎ a lucrului în cerc a fost însoţitǎ de durere și de o trǎire intensǎ în care principala emoţie reieşitǎ a fost ruşinea, ruşinea de a nu fi avut curajul de-a lungul vieţii de a mǎ arǎta lumii aşa cum sunt, ruşinea de a fi fost fǎţarnicǎ şi ipocritǎ, ceea ce m-a ţinut la distanţǎ mai ales de oamenii dragi. Astfel am decis sǎ nu mai resping acest aspect al personalitǎţii mele și sǎ îmi asum cǎ sunt laşǎ, cǎ de multe ori îmi este foarte fricǎ sǎ fac lucruri, cǎ de multe ori aleg calea cea mai uşoarǎ de a face lucrurile sau aleg chiar sǎ nu le fac şi cǎ sunt situaţii în care sunt capabilǎ sǎ mǎ comport josnic. Ştiu, sunǎ teribil! Însǎ aceastǎ decizie a avut nişte consecinţe minunate în viaţa mea.
În zilele ce au urmat lucrului cu aceastǎ umbrǎ, m-am simţit cuprinsǎ de un elan şi o energie extraordinare. La birou, m-am surprins cǎ în faţa unor sarcini pe care le consideram dificile şi pe care înainte amânam sǎ le fac pânǎ în ultimul moment, de teama de a nu greşi, de data aceasta am atacat problema în mod direct. Am realizat cǎ elanul acesta a fost însoţit şi de un val de creativitate care în faţa acestor dificultǎţi de la birou m-a ajutat sǎ am o mai mare putere de concentrare şi planificare, care mi-a crescut capacitatea de analizǎ şi sintezǎ şi m-a ajutat sǎ mǎ adaptez mult mai uşor şi sǎ duc la bun sfârşit sarcina într-un timp mult mai scurt şi cu o trǎire mult mai calitativǎ (de la o stare de anxietate în faţa sarcinilor dificile, am trecut la o stare de curgere fireascǎ a lucrurilor). La birou au fost situaţii în care am început sǎ îmi exprim punctul de vedere cu privire la cum ar trebui sǎ fie fǎcute anumite sarcini şi chiar sǎ am iniţiativǎ, lucru pe care înainte de integrarea acestei umbre nu îl fǎceam ascunzându-mǎ în faţa unor scuze: „nu intrǎ în sarcina mea”, „nu mǎ priveşte în mod direct”, „cu cât mǎ implic mai puţin cu atât îmi atrag mai puţine bǎtǎi de cap”, lucruri care, fireşte, într-o oarecare mǎsurǎ erau adevǎrate dar care mǎ ţineau pe loc şi îmi împiedicau dezvoltarea profesionalǎ. Întâmplarea a fost ca într-una dintre aceste situaţii în care m-am exprimat liber sǎ fiu remarcatǎ şi sǎ mi se acorde şansa de a face un lucru nou şi de a face un pas înainte în viaţa mea profesionalǎ. În ciuda temerii pe care am simţit-o, de data aceasta am acceptat cu inima deschisǎ. Simt cǎ în munca mea, am început sǎ intru mai în profunzimea lucrurilor pentru cǎ am început sǎ îmi asum cǎ recunoaşterea vine la pachet cu asumarea responsabilitǎţii şi cu un spirit de iniţiativǎ.
În viaţa de zi cu zi, m-am surprins mult mai disciplinatǎ, cu o înclinaţie spre acţiune, am reuşit sǎ duc la bun sfârşit lucruri pe care le amânam de luni de zile, m-am surprins acţionând într-o logicǎ a lui „aici şi acum” şi de a nu mai amâna pentru un moment mai bun şi de a nu mai supracontrola şi verifica lucrurile de teama de a nu greşi sau de a nu face ceva inadecvat.
În sfera relaţiilor interumane, m-am surprins cu o capacitate mai mare de a spune lucrurilor pe nume. Dacǎ înainte de lucrul cu aceastǎ umbrǎ nu aveam, de exemplu, curajul de a-i spune unui amic cǎ avem o diferenţǎ de opinii, de teama de a nu fi perceputǎ ca o prietenǎ „rea”, m-am suprins într-o discuţie deschisǎ cu un amic spunându-i clar şi ferm cǎ eu nu îi împǎrtǎşesc credinţele şi cǎ aş prefera sǎ rǎmân cu punctul meu de vedere. De asemenea, în relaţia cu mama mea, în cadrul cǎreia de multe ori îmi era teamǎ sǎ îmi susţin cauza şi punctul de vedere, m-am suprins spunându-i un lucru neplǎcut ca de la egal la egal, ferm iar rǎspunsul din partea ei a fost unul pozitiv la atitudinea mea mult mai degajatǎ şi asumatǎ. Într-un cuvânt la nivelul relaţiilor mele cu ceilalţi, în urma demersului de integrare a acestei umbre, am început sǎ mǎ manifest mult mai autentic şi sǎ mǎ simt mult mai liberǎ şi mai bine în pielea mea.
La modul cel mai sincer, nu mǎ aşteptam ca lucrul cu aceastǎ umbrǎ sǎ fie atât de benefic pentru mine şi ca efectele sǎ fie resimţite atât de rapid. Pentru a rezuma, integrarea acestei umbre a venit cu un val de energie, elan şi iniţiativǎ, cu o putere mai mare de muncǎ şi de asumare a responsabiilitǎţilor. Simt cǎ m-a ajutat sǎ mǎ fixez mai bine pe direcţia pe care vreau sǎ o urmez în viaţa mea şi m-a eliberat într-o mare mǎsurǎ de strânsoarea fricilor mele, fǎrǎ a le elimina, ci dându-mi puterea de a le asuma şi de a trece prin ele, astfel încât să acţionez şi să particip activ la curgerea fireascǎ a vieţii. Într-un cuvânt, pot spune cǎ, paradoxal, asumându-mi sǎ fiu laşǎ și sǎ-mi fie fricǎ, mi-a dat încredere, mi-a dat putere şi curaj sǎ fiu autentică, sǎ fiu mai vie şi mai prezentǎ, sǎ confrunt şi sǎ atac în mod direct problematica mea tipologicǎ (evitarea greşelii), şi sǎ fiu mult mai conectatǎ la mine şi la trǎirile mele.
Tabăra de dezvoltare personală“MĂIASTRA”, Dobrețu 2020 – Sezonul XXII, 26 iunie – 5 iulie
Ateliere de dezvoltare personală