CE ESTE ENEAGRAMA?
Eneagrama este un cuvânt grecesc și face referire la o figură geometrică, o stea cu nouă colțuri. Este un sistem de studiu al personalității, un instrument al cunoașterii de sine.
În acord cu tradiția spirituală, Eneagrama identifică nouă tendințe principale, nouă pasiuni care ne influențează inconștient și ne condiționează comportamentul. Acestea sunt: mânia, orgoliul, înșelătoria (vanitatea), invidia, avariția, frica, lăcomia, excesul (desfrâul), lenea.
Deși toate aceste condiții coabitează în fiecare dintre noi, tindem să privilegiem una dintre ele, aceasta devenind tendința noastră principală.
Pe lângă această componentă dezvoltăm și un registru al excelenței, o forță fundamentală. În noi coexistă nouă astfel de forțe: perfecțiunea, dragostea, capacitatea de a reuși, creativitatea, cunoașterea, loialitatea, optimismul, curajul, capacitatea de susținere. Una dintre aceste forțe devine registrul nostru potential de excelență.
Combinarea unei tendințe capitale versus forțe fundamentale conturează nouă profile de personalitate, nouă tipologii umane. Fiecare dintre noi aparținem, în mod fundamental, unui singur tip de personalitate: unu, doi, … nouă.
În această alcătuire de aspecte pozitive și negative rezidă atât potențialul evolutiv (spre integrare) cât și cel regresiv (spre dezintegrare), al ființei umane.
Enegrama permite o cartografiere extraordinară a fiecarui profil de personalitate în parte, dar și al ansamblului celor nouă.
Este un sistem dinamic care ne arată cum funcționează fiecare dintre noi în interiorul propriului tip (percepții, motivații, tendințe principale, patologie, potențial evolutiv, excelența și virtuți) dar și relațiile pe care le avem cu celelalte tipuri (influențe pozitive sau negative).
ENEGRAMA – MODEL PSIHO-SPIRITUAL
Din ce în ce mai multe persoane sunt preocupate în a stabili o punte între dezvoltarea psihologică și viața spirituală; între personalitate și exprimarea ei adecvată în lume, pe de o parte, și lumea sufletului conectată la divin și eternitate, pe de altă parte.
Pentru omul contemporan deconectat în mod dramatic de sine și de sacru, Enegrama este un instrument care permite:
La nivel psihologic să conștientizăm că personalitatea noastră este blocată într-un comportament condiționat;
La nivel spiritual să stabilim repere pentru a ne regăsi esența profundă a ființei noastre, accesul la sens.
Ea devine astfel un model psihospiritual conectat atât la tradiția spirituală (virtuțile tradiției creștine și felul în care pot fi ele dobândite), cât și la datele cele mai recente ale neuropsihologiei și clinicii (percepții, motivații, comunicare, mecanismele de apărare, structuri de personalitate, etc…)
Unul dintre cei mai importanți factori ai credibilitații sistemului vine din extraordinara concordanță cu datele observației curente, verificabile în mod nemijlocit, devenind astfel accesibilă tuturor celor interesați fără a exista necesitatea unei specializări anterioare.
Etape
În esență, Eneagrama are în vedere trei aspecte:
Cunoașterea de sine:
Tipul de personalitate, mecanismele de apărare, puncte forte și slabe, percepțiile, evitările, motivațiile inconștiente, direcțiile de integrare/dezintegrare, securitate/stres.
Dezvoltare personală:
Modelul funcționează ca o hartă a psihicului care ne oferă indicații precise privind automatismele noastre de gândire, simțire și comportament, filtre de percepție limitative, compulsii, pasiuni.
Integrare, plenitudine:
Echilibru structuro-funcțional, alegeri libere, creativitate, virtute, accesul la sacru.
Diagrama
În ce privește reprezentarea grafică a sistemului, putem observa cu ușurință, că este compusă din trei elemente: un cerc, un triunghi și o figură cu șase laturi numită hexadă.
Vârfurile triunghiului și cele ale hexadei se regăsesc în nouă puncte echidistante pe suprafața cercului, cele nouă puncte reprezentând bazele celor nouă tipuri de personalitate.
Această diagramă reprezintă diferitele componente ale psihicului nostru și dinamica lor internă.
Astfel, cu ajutorul Eneagramei și a reprezentărilor ei grafice, diversele fațete ale personalității noastre, amestecate și contradictorii la o primă vedere, vor căpăta o extraordinară coerență și comprehensibilitate.
În concluzie, Eneagrama este un instrument de cunoaștere și dezvoltare al personalității umane. Ne arată cum suntem alcătuiți, faptul că privilegiem o anumită trăsătură, felul în care comportamentele și obiceiurile noastre sânt legate de motivațiile profunde. Ne permite să ne recunoaștem tipul de bază și ne arată direcția în care este esențial să lucrăm. Este un instrument universal, fiind aplicabil tuturor oamenilor de peste tot, din totdeauna.
Sfera de interes cuprinde: viața spirituală, psihologie, corporații, relații de cuplu, educație, viață personală.
Astăzi, Eneagrama este studiată și promovată la cel mai înalt nivel: în universități, mai ales SUA (Stanford, de exemplu), în Coaching, consiliere, psihoterapie, parenting etc.
CELE NOUĂ TIPURI DE PERSONALITATE
TIPUL 1
Excelenţa lor: rigoare personală şi idealuri elevate.
Se raportează la un cod de comportament, fiind convins că trebuie să fie perfect pentru a fi acceptat. Tolerează greu imperfecţiunile, căutând permanent căi de ameliorare. Această percepţie acută a lucrurilor care nu merg îl fac să simtă furie, o furie care rămâne în interior, neexprimată ca dealtfel şi celelalte emoţii. Sunt persoane responsabile, iar munca trece înaintea plăcerii şi a exprimării dorinţelor.
Este important să înveţe să observe lucrurile pozitive, să-şi dezvolte flexibilitatea şi să experimenteze plăcerea şi relaxarea.
TIPUL 2
Excelenţa lor: capacitatea de a iubi.
Este afectuos, atent şi caută permanent să ajute. Se ocupă de ceilalţi, percepându-le în mod intuitiv aptitudinile şi posibilităţile. Această orientare îl face să-şi ignore propriile nevoi, dar şi să se simtă mândru de imaginea de persoană iubitoare. Frecvent, joacă rolul de eminenţă cenuşie şi are nevoie ca ceilalţi să aibă nevoie de el.
Este important să înveţe să-şi exprime propriile dorinţe şi să descopere că pot fi acceptaţi şi fără să dăruiască neapărat ceva.
TIPUL 3
Excelenţa lor: capacitatea de a acţiona şi de a reuşi.
Este energic, eficient şi are mereu ceva de făcut, ambiţios, vrea ca succesul să-i fie atribuit, fiind dispus să-şi modifice imaginea în funcţie de aşteptările celuilalt, dezvoltând astfel, aparenţe înşelătoare. Se identifică cu ceea ce face, iar reuşita profesională îi ocupă aproape tot timpul, lăsându-şi deoparte sentimentele.
Este important să înveţe să-şi încetinească ritmul, să-i asculte pe ceilalţi şi să accepte că pot sa fie iubiţi aşa cum sunt.
TIPUL 4
Excelenţa lor: creativitatea şi simţul frumosului.
Sunt persoane romantice, aflate în căutarea frumosului, sensibil şi cu sentimente puternice. Aceasta îi face să se simtă diferiţi de ceilalţi, chiar neînţeleşi şi să perceapă intens ceea ce au ceilalţi, iar ei nu. Astfel, pot resimţi invidie. Au nevoie sa dea un sens vieţii, să se exprime creativ şi să trăiască momente unice, de mare intensitate.
Este important să înveţe să valorizeze ceea ce este accesibil aici şi acum, să-şi stăpânească şi echilibreze emoţiile.
TIPUL 5
Excelenţa lor: cunoaştere şi precizie.
Sunt persoane solitare, retrase în lumea lor interioară, preocupate să înţeleagă lumea, fără, însă, să participe prea mult. Caută să absoarbă cât mai multe informaţii şi să ofere cât mai puţine posibil. Astfel, manifestă o atitudine generală de avariţie. În ceea ce priveşte timpul şi persoana lor, au nevoie de singurătate mai mult decât majoritatea oamenilor. Nu le place să vorbească despre sentimentele lor, trăind cât mai autonom, eventual cu minimum de resurse, dar fără complicaţii.
Este important să înveţe să vorbească despre el însuşi, să descopere viaţa şi bucuriile ei.
TIPUL 6
Excelenţa lor: loialitatea.
Sunt persoane devotate, cărora le place să fie integrate într-o structură stabilă (organizaţie, familie, grup). Au în vedere, permanent, lucrurile care ar putea să le ameninţe securitatea, imaginându-şi scenariile cele mai rele cu putinţă. Asta îl face să experimenteze frica. Confruntat cu pericolul dispune de două strategii: fuga (fobic) sau atacul (contrafobic). Are tendinţa să se îndoiască de lucruri şi de oameni, inclusiv de el însuşi. Însă atunci când se angajează devine foarte loial.
Este important să înveţe să observe lucrurile care merg bine, să-şi construiască alternative, să devină conştienţi de reuşitele lor şi să devină astfel, mai încrezători în sine şi în viaţă.
TIPUL 7
Excelenţa lor: capacitatea de a se bucura de viaţă şi optimismul.
Este, în general, o persoană dinamică, veselă şi comunicativă. Îi place să realizeze proiecte noi, este polivalent şi capabil de asociaţii de idei multiple. În căutare de experienţe stimulatoare, tinde să consume fără moderaţie, devenind lacom. Are aptitudini pentru sinteză, creativitate, planificare, dar evită sarcinile laborioase şi repetitive.
Este important să înveţe să rămână în sarcini, chiar dacă este neplăcut, pentru a câştiga în profunzime, pentru a-şi dezvolta rigoarea, tenacitatea şi implicarea.
TIPUL 8
Excelenţa lor: puterea şi curajul.
Este o persoană cu o energie deosebită. Priveşte viaţa ca pe un raport de forţe şi sunt dispuşi să se lupte pentru dreptate. Caută, adesea, confruntarea cu scopul de a cunoaşte poziţia celorlalţi. Ar vrea să controleze apretot ce îi înconjoară, iar îndată ce-i scapă ceva tinde să se înfurie, devenind excesiv. Se consideră un justiţiar, fiind pregătit să-şi apere apropiaţii. Pe de altă parte, căutând puterea este dispus să se folosească de punctele slabe ale celorlalţi pentru a ajunge la ea.
Este important să înveţe să-şi admită vulnerabilitatea, să conştientizeze că îi pot răni şi intimida cu excesele lor comportamentale şi, de asemenea, că exista şi alte căi în afară de forţă.
TIPUL 9
Excelenţa lor: capacitatea de susţinere şi acceptare.
Sunt persoane conciliante, creând în jurul lor o atmosferă de calm. Au o bună capacitate de a se pune în locul altor persoane, până la punctul la care uită de sine însuşi; tind să evite orice dezacord până la inerţie şi lene. Este înclinat să recunoască valabilitatea tuturor punctelor de vedere. De asemenea, îi este greu să facă diferenţa între ce este important şi ce nu. Astfel, a face o alegere devine un lucru foarte dificil. Pentru a evita o asemenea situaţie, se refugiază în rutină şi se opune, atunci când nu doreşte un lucru, printr-o imensă forţă de inerţie.
Este important să înveţe să devină conştienţi de punctul lor de vedere, să se descopere pe sine, să înveţe să-şi asume riscuri.
ENEAGRAMA INTR-UN CONTEXT TERAPEUTIC
Eneagrama este o harta a umanului, care poate fi folosita practic in orice abordare terapeutica. Desi fiecare persoana vine la terapie cu o experienta unica, Eneagrama ne ofera posibilitatea unei abordari strategice, care se intemeiaza pe problematica functionala specifica a fiecarui tip de personalitate.
Desi modelele terapeutice se vor a fi modele universale de vindecare, s-a putut constata, totusi, ca ceea ce era eficient la unele tipuri, nu era neaparat eficient si la altele.
Prin identificarea tipului, un terapeut poate intelege intr-un mod profund problematica specifica a clientului si poate orienta astfel procesul terapeutic intr-o directie buna. Astfel, cunoasterea Eneagramei ne va permite o rigurozitate diagnostica mai mare si o intelegere corecta a motivatiilor care stau in spatele problemelor de suprafata de care se plange de cele mai multe ori clientul. Pe baza acestor elemente esentiale, planul de tratament poate fi construit in mod realist si in cunostinta de cauza.
Avand o intelegere justa a perspectivei clientului, se pot pune bazele unei relatii terapeutice, intemeiate pe incredere, care este premisa necesara pentru o munca de schimbare cu sansa de reusita.
In general, oamenii ajung la terapie atunci cand incep sa se simta rau, iar emotiile acestora devin foarte greu controlabile. Acesta este momentul in care ne asumam sa devenim vulnerabili si dispusi sa incepem un proces de vindecare. Totusi, expunerea nu este un lucru confortabil, iar patrunderea in interiorul umbrelor refulate si al ranilor ascunse este insotita de cele mai multe ori de anxietate. Acesta este motivul pentru care persoana tinde sa se miste intre dorinta de deschidere si reflexele de aparare. In ce masura poate investi relatia cu incredere si pana unde poate merge cu deschiderea? Aceasta dinamica trebuie inteleasa bine de terapeut, astfel incat persoana acompaniata sa nu se simta foarte expusa si astfel sa-si reactiveze mecanismele de aparare. De aceea, este esential ca terapeutul sa stie sa fie suportiv si incurjator, astfel incat clientul sa-si asume responsabilitatea pentru schimbare.
Este importanta pregatirea clientului, astfel incat acesta sa poata traversa secventele de teama, rusine si durere, dar in acelasi timp, sa-si vada mecanismele de aparare intr-un mod mai intelegator si plin de compasiune.
Acesta este unul dintre contextele in care Eneagrama ne poate ajuta sa ne intelegem mai bine motivatiile si tipurile de personalitate si sa avem o privire mai obiectiva in raport cu propria noastra persoana. De asemenea, intr-un context terapeutic, Eneagrama ofera posibilitatea unei perspective comune si sansa unei relatii terapeutice mai puternice. Astfel problemele mai profunde ale terapiei, legate de durere, rusine sau vinovatie pot fi continute si in ultima instanta depasite.
Dincolo de aceste experiente-limita, persoana are posibilitatea sa-si descopere darurile sale profunde, talantii pe care ii are fiecare tip de persoanlitate. Intrand in aceste procese adanci, avem sansa sa ne descoperim vocatia si sa incepem un proces de individuare remarcabil.
Cunoscand in mod just problematica si modul particular de functionare al clientilor, terapeutul are astfel posibilitatea sa ofere un mediu de intelegere si de schimbare cu adevarat viabil.
CELE NOUA PROVOCARI ALE TIPURILOR DE PERSONALITATE SI DIMENSIUNILE UNIVERSALE ALE ORICAREI PSIHOTERAPII
Plecand de la o serie de observatii ale lui Claudio Naranjo, un celebru psihiatru chilian, promotor al Eneagramei, am identificat noua provocari specifice ale oricarei psihoterapii. Fiecare provocare este in acelasi timp specifica unui anumit tip din cele noua. Astfel, putem vorbi despre o problematica particulara a fiecarui tip, dar care in acelasi timp, aceasta se constituie intr-o dimensiune universala a oricarei psihoterapii.
Tipul 1
Problematica specifica
De cele mai ulte ori, aceste persoane se lasa conduse de scheme rigide. Este necesar sa renunte la controlul excesiv, dar mai ales, sa-si recunoasca si sa-si asume furia refulata. In terapia acestui tip, eliberarea furiei este un aspect central al procesului de vindecare.
Dimensiunea universala
Procesul de eliberare a furiei reprezinta, totusi, o necesitate universala si nu putem vorbi de vindecare pana cand persoana nu traieste un catharsis profund al furiei infantile refulate. Indiferent de forma terapiei, acest proces este o provocare esentiala a oricarei terapii.
Tipul 2
Problematica specifica
Aceste persoane tind sa se situeze pe o pozitie de falsa abundenta, astfel incat viata poate deveni un joc al fanteziei si o dramatizare care inlocuieste realitatea.
Astfel, T2 se afla in situatia de a-i fi mai usor sa seduca, decat sa simta ca are nevoie sau sa pretinda, decat sa ceara.
De asemenea, fiind inclinat sa ofere compulsiv, isi impiedica reconectarea cu sentimentul timpuriu de lipsa, de insuficienta si saracie interioara.
Dimensiunea universala
Dincolo de problematica specifica a T2, putem vorbi despre o necesitate universala de a ne concentra asupra durerii legate de separare si a frustrarii nevoii noastre de iubire.
In acest context, a ramane in contact cu frustrarea si durerea reprezinta un mod paradoxal de a ne reconecta si de ne a regasi unitatea, putand trai astfel, un sentiment de multumire si de plenitudine.
Tipul 3
Problematica specifica
Putem spune ca aspectul nevrotic major al acestui tip de personalitate este legat de procesul de autofalsificare, facand o confuzie intre aparenta si propria realitate.
Traind un sentiment de deceptie fata de ceea ce este, va incerca sa compenseze prin realizarea unei imagini de sine, dar cu pretul simularii si al prefacatoriei. Prin urmare, procesul vindecarii va fi legat in mod esential de redobandirea autenticitaii.
Dimensiunea universala
Dincolo de lucrarea particulara a T3, redobandirea autenticitatii reprezinta o dimensiune universala a oricarei psihoterapii. A fi autentic este un exercitiu central in orice proces de vindecare.
Vehiculul acestei lucrari a sinceritatii este, bineinteles, o comunicare autentica, astfel incat sa ne eliberam de consecintele patologice care se constituie in jurul simularii.
Tipul 4
Problematica specifica
Perceperea intensa a ceea ce au ceilalti iar ei nu, ii face pe cei care apartin T4 sa traiasca o frustrare intensa si sa se simta pe o pozitie de inferioritate.
Sentimentul de invidie care se naste din aceasta situatie se transforma intr-o dorinta dureroasa si chiar sentiment de oprimare. In aceasta situatie, o alta persoana trebuie sa-I ofere ceea ce el nu poate sa-si ofere singur: permisiune, apreciere, satisfactie.
Procesul de vindecare implica o schimbare de la dependenta la autonomie, astfel incat persoana sa faca ceea ce isi doreste si sa dobandeasca, astfel, multumire de sine.
Dimensiunea universala
In psihoterapia oricarei persoane se lucreaza asupra dependentei, pentru ca toti avem nevoie sa devenim autonomi.
Depasire unei conditii de dependenta excesiva si dobabndirea unui grad crescut de autonomie, aduce cu sine, implicit, mai multa iubire si grija de sine.
Tipul 5
Problematica specifica
Problematica T5 este legata de inclinatia schizoida, ca pierdere a capacitatii de a trai si relationa. Acesti oameni tind sa se izoleze si sa uite de existenta celorlalti.
Prin urmare, psihoterapia lui T5 va avea succes daca va conduce la recuperarea capacitatii de relationare, in primul rand prin dezvoltarea unei relatii terapeutice.
Dimensiunea universala
Inclinatia schizoida o putem intalni in grade diferite si la celelalte tipuri de personalitate. Aceasta fateta se manifesta ca disponibilitate redusa de a simti. Astfel, vindecarea prin refacerea capacitatii de contact, devine o dimensiune esentiala a oricarei psihoterapii.
Tipul 6
Problemtica specifica
Putem spune ca T6 mizeaza mult pe ideea de a nu fi naiv in relatia cu lumea. O persoana tematoare are nevoie de perspicacitate asa cum toti avem nevoie de ea, dar acest lucru nu asigura in mod necesar progresul persoanei. Sunt persoane care se cunosc destul de bine, dar nu fac nimic in privinta lor.
Prin urmare, adevarata solutie consta in a trece la actiune si a face. Cand acest lucru nu se intampla, putem vorbi de o suprainhibare a impulsurilor. De multe ori, psihopatologia este expresia unui blocaj al instinctului.
Fiind un caracter suspicios, T6 este supracontrolat, iar actele lui nu ies din sfera regulilor si datoriilor. Este excesiv de dependent de punctele de referinta si de coordonate precise.
Astfel, cultivarea spontaneitatii devine o parte importanta a procesului sau terapeutic, in sensul unei eliberari a sinelui, ca incredere in propria minte si in proriul organism.
Dimensiunea universala
Psihoterapia, in sensul larg, este o invitatie catre o libertate mai mare, dincolo de cadrul uzual de referinta al persoanei. Suntem invitati la manifestari si preferinte spontane si la o exprimare a sinelui intr-un mod increzator.
Tipul 7
Problemtica specifica
Tipul 7 este o personalitate inclinatA catre placere, dar si mai importanta este evitarea suferintei. Exista o evitare fata de viata obisnuita, comuna si fata de dificultatile ei. In acest caz, doar fantezia le poate da o multumire imediata.
Disponibilitatea de a imbratisa disconfortul este cel mai bun remediu pentru aceste persoane, care altfel ar putea sa-si risipeasca viata multumindu-se cu talentele si farmecul lor. Altfel, riscul ar fi o viata lipsita de substanta.
Dimensiunea universala
Psihoterapia determina, in general, o reconectare cu suferinta reprimata si evitata. Aceasta ii poate ajuta pe oameni sa intre in contact cu durerile trecutului, propunandu-le sa priveasca lucrurile direct. Astfel, acceptarea durerii conduce la o situatie mai satisfacatoare, practic, la un sentiment de eliberare si usurare.
Tipul 8
Problemtica specifica
Aceste persoane tind sa se oteleasca prea tare, fiind concentrate sa lupte impotriva opresiunii. Asezarea lor pro sau contra este expresia adoptarii timpurii a unei atitudini de intimidare ca modalitate de a depasi obstacolele.
Devin atat de ocupate de razboiul impotriva a tot ce le poate castra, astfel incat sa straduiesc permanent sa isi suprime orice slabiciune si sa devina invulnerabile.
Un aspect dominant al acestor persoane este lipsa de sensibilitate si uneori chiar dau dovada de sadism. De aceea procesul terapeutic al acestor persoane este unul de sensibilizare si dezvoltare a tandretii.
Dimensiunea universala
Totusi, in orice forma de nevroza exista o pierdere a capacitatii de iubire si o lipsa ascunsa de sensibilitate. Chiar si oamenii care par deosebit de sensibili, pot manifesta o insensibilitate dicolo de fatada de empatie histrionica.
Rezulta ca un aspect al vindecarii si intoarcerii la integritate implica recuperarea capacitatii de empatie veritabila si dezvoltarea compasiunii. Practic, orice psihoterapie are in vedere o cultivare a iubirii.
Tipul 9
Problematica specifica
Cunoasterea de sine este necesara pentru fiecare dintre noi, dar in mod deosebit pentru o persoana al carei stil de operare este distragerea atentiei de la centru la periferie, de la esential la secundar.
Astfel, aceste persoane trebuie sa lucreze impotriva deconectarii, robotizarii si propriei ignorante, care se constituie intr-o patologie.
La baza acesteia sta un fel de moarte psihologica de tipul unei rezistente la a fi patrunzator, un fel de dorinta de a nu sti. O privire interioara patrunzatoare, este in mod deosebit potrivita lui T9.
Dimensiunea universala
Totusi “a fi in afara contactului” tinde sa fie o problema universala. Adevarul este ca suntem relativ inconstienti, necunoscand pe deplin ceea ce se intampla cu noi si nefiind in contact cu sentimentele noastre.
De asemenea, nu ne dam seama de gandurile pe care le avem si nu suntem constienti nici macar de corpurile noastre, avand in vedere ca toti avem o rezistenta interioara de a nu sti.
Putem decide sa fim mai atenti la ceea ce ni se intampla. Toti am simtit de timpuriu ca lumea experientelor noastre a fost incompatibila cu dorintele altora si am invatat sa o renegam. Psihoterapia ne ofera o oglinda pentru a vedea ce simtim si ce dorim cu adevarat, astfel incat sa diminuam confuzia, iar o privire interioara mai atenta este folositoare in mod deosebit.
Noua provocari pentru o psihoterapie profunda
Iata, in sinteza, cele noua teme majore pe care le avem in vedere in orice terapie profunda:
- Catharsisul profund al furiei infantile este o necesitate universala a oricarui proces de vindecare.
- A ramane in contact cu frustrarea si durerea reprezinta un mod paradoxal de a ne reconecta si a ne regasi unitatea.
- Redobandirea autenticitatii printr-o comunicare autentica astfel incat sa ne eliberam de consecintele simularii.
- In psihoterapia oricarei persoane se lucreaza asupra dependentei si pentru dobandirea unui grad crescut de autonomie care aduce cu sine mai multa multimire si iubire de sine.
- Vindecarea prin contact si recuperarea capacitatii de relationare – la inceput in relatia terapeutica – este o dimensiune esentiala a oricarei psihoterapii.
- Cultivarea spontaneitatii este o parte importanta a procesului terapeutic. Psihoterapia, in sensul larg, este o invitatie catre o libertate mai mare, dincolo de cadrul uzual de referinta printr-o exprimare a sinelui intr-un mod mai increzator.
- Disponibilitatea de a imbratisa disconfortul este, in ultima instanta, un remediu universal.
Psihoterapia determina, in general, reconectarea cu suferinta reprimata si evitata, astfel incat persoana sa intre in contact cu durerile trecutului, care duce la un sentiment de eliberare si usurare.
- O terapie profunda implica un proces de recuperare a sensibilitatii si dezvoltare a tandretii. Un aspect universal al vindecarii si intoarcerii la integritate implica recuperarea capacitatii de empatie veritabile si dezvoltarea compasiunii. Orice psihoterapie are in vedere o cultivare a iubiirii.
- Psihoterapia ne ofera o ogilnda pentru a vedea ce simtim si ce dorim, astfel incat sa diminuam confuzia, iar o privire interioara mai atenta este folositoare in mod deosebit tuturor oamenilor.
PROCESUL ÎNNOIRII MINȚII SI CONVINGERILE TIPOLOGICE LIMITATIVE
Procesul Înnoirii Minții este un procedeu original de restructurare cognitivă și dezvoltare personală, dar care este în mod fundamental în acord cu principiile abordărilor cognitive, raționale. Am creat acest instrument in urma cu sapte ani, iar de atunci este validat in mod constant in practica.
Procedeul are în vedere “aici și acum” convingerile disfuncționale care ne produc suferință și ne îngrădesc posibilitățile de exprimare.
O convingere care mă împiedică să mă adaptez la realitate și să îmi împlinesc potențialul este în mod evident greșită. O asemenea convingere îmi limitează registrul funcțional, iar viața se derulează pe măsura percepțiilor pe care acea convingere le generează. Dorința de a-mi schimba viața în bine nu reprezintă aproape nimic dacă nu am determinarea să îmi schimb convingerile și să îmi modelez comportamente congruente cu nevoile mele profunde.
Pentru a-mi satisfice într-un mod autentic o nevoie îndreptățită este necesară o atitudine pe măsură. De aceea va fi important să intrăm într-un proces de conștientizare a vechilor convingeri, a tiparelor de gândire și să realizăm efectiv o restructurare în toate planurile ființei: cognitiv, emoțional, comportamental și spiritual.
Procesul înnoirii minții este un procedeu cu un grad ridicat de standardizare, care permite un traseu complet de restructurare, plecând de la identificarea și punerea în discuție a unei convingeri disfuncționale și până la implementarea unei noi atitudini congruente cu nevoile îndreptățite, permițând astfel dezvoltarea și împlinirea personală.
Condiția esențială pentru ca procesul să funcționeze este aceea a unui “Eu disponibil”. Cu alte cuvinte, este nevoie de implicare, sinceritate și consecvență. Experiența mi-a arătat că procesul funcționează întotdeauna, dacă îi respectăm condițiile. Este important să fim dispuși să trecem în mod corect prin toate etapele.
Cadrul de lucru poate fi individual sau în grup, fiind asistat sau pe cont propriu. Într-o primă etapă este necesară acompanierea pentru ca procedeul să fie bine însușit, iar persoana să poată traversa cu bine secvențele emoționale mai solicitante.
Un cadru de lucru formalizat pentru însușirea procedeului este Seminarul “Procesul înnoirii minții”. Aici persoana are ocazia să lucreze în mod organizat, sistematic cu problemele sale și poate începe, de asemenea, un proces de dezvoltare personală. Ceilalți membri ai grupului pot fi un bun exemplu și în același timp, un suport extraordinar în propria lucrare.
Gândurile, cuvintele și acțiunile noastre sunt cele care ne creează experiența. Când aceasta este în armonie cu natura noastră profundă, cu nevoile și menirea noastră, atunci viața se împlinește și ne simțim în acord cu noi înșine, cu lumea și cu Dumnezeu. O inimă bună, gândul cel bun, cuvântul bun, fapta bună, iată adevărata măsură a vieții.
Diagrama CNCE
Tot acest sistem de relații îl putem reprezenta cu ajutorul unei diagrame – diagrama CNCE.
Această diagramă ne permite să ne reprezentăm raporturile care se stabilesc între:
• convingeri și comportamente/acțiuni
• convingeri și nevoi
• nevoi și comportamente/acțiuni
De asemenea, luăm în considerare raporturile care se stabilesc între emoții, pe de-o parte și convingeri, comportamente/acțiuni și nevoi, pe de altă parte.
Procesul central pe care îl avem în vedere în gestionarea acestui adevărat sistem, priveşte gândirea, convingerile noastre, iar calitatea trăirii, emoţiile, afectivitatea în general, reprezintă un răspuns care indică în mare măsură calitatea acestei gestiuni, calitatea adaptării personale la evenimente, la realitatea înconjurătoare şi la cerinţele lăuntrice.
Emoţia, trăirea afectivă, este conectată cu gândurile, imaginaţia, nevoile şi comportamentele noastre, creând un adevărat sistem.
Toate aceste elemente se află într-o influenţă reciprocă permanentă.
Putem spune că emoţiile, stările noatre afective, se află undeva la intersecţia nevoilor cu interacţiunile sociale/mediul şi de asemenea cu atitudinile şi convingerile pe care le avem despre propria persoană, ceilalţi, lume şi viaţă în general.
Gândirea, convingerile, la rândul lor, ne influenţează deciziile, emoţiile, acţiunile şi modul în care ne raportăm la nevoi.
Comportamentele, activitatea reprezintă un punct de întâlnire între convingerile şi motivaţia care impulsionează acţiunea. Ele sunt un răspuns pe care îl dăm cerinţelor vieţii, nevoilor noastre. De asemenea, regăsim aici diverse stări emoţionale.
Putem vorbi de acţiuni adaptative în măsura în care între gândire, convingeri, nevoi şi emoţii există congruență prin raportarea la exigenţele mediului şi la specificul situaţiilor în care ne aflăm. Miza cea mai importantă a acestei gestiuni este legată de satisfacerea trebuinţelor noastre, de împlinirea aspiraţiilor şi potenţialului pe care îl avem.
Trei aserțiuni
- PIM este un instrument cu ajutorul căruia ne putem elibera de convingerile limitative și le putem înlocui cu altele noi, adaptative.
- Fiecare tip de personalitate conform eneagramei are o convingere limitativă fundamentală și o adevărată rețea de alte convingeri care gravitează în jurul acesteia limitând astfel posibilitățile de dezvoltare ale persoanei.
- Cu ajutorul PIM putem schimba aceste convingeri limitative tipologice astfel încât persoana să își recupereze adevărul profund care îi va facilita procesul de vindecare și dezvoltare personală.
Aplicarea PIM la contextul eneagramei reprezintă o contribuție originală, privind modurile de lucru cu problematica fiecărui tip de personalitate.
Iată un exemplu de cum putem aplica în modul cel mai concret procesul PIM la problematica unui anumit tip de personalitate.
Particularitățile și problematica T2 abordate cu Procesul Innoirii Mintii
Convingere: Lumea mă ignoră. Am impresia că nu sunt iubit. Pentru a fi iubit, trebuie să fie nevoie de mine. Pentru ca oamenii să mă iubească, trebuie să mă îndrept către ei. Relațiile sunt cel mai important lucru.
Nevoia fundamentală sau dorința de bază: Aceea de a fi iubit.
Motivația inconștientă: să fie amabil, seducător, să facă servicii.
Emoții: Frica de a nu fi demn de iubire; tristețe/furie când simte că ceilalți nu îi apreciază sentimentele/nu se simt doriți și valorizați.
Mecanism de apărare: Reprimarea propriilor nevoi. Uneori, datorită acumulării de emoții reprimate, pot apărea reacții disproporționate – > explozii emoționale.
Comportamente/obiceiuri (implicații și strategii comportamentale):
Persoana a învățat să își satisfacă nevoile făcând în așa fel încât ceilalți să aibă nevoie de ea, oferindu-le ceea ce aceștia au nevoie, sperând astfel că și ceilalți vor proceda la fel. Se concentrează pe relații și empatizează cu ceilalți.
Manifestările egoului: „Sunt mândru ca sunt indispensabil.”
În contextul acesta se pot dezvolta și o serie de calități cum ar fi capacitatea de a oferi și de a ajuta, capacitatea de susținere și exuberanță.
Pe de altă parte însă persoană poate fi copleșită de prea multe proiecte și de cererile altor persoane. Se poate disocia de propriile nevoi și poate trăi emoții foarte intense. Uneori devine furioasă și agresivă.
Schimbarea convingerilor limitative
Convingere adaptativă sau adevărul profund pe care persoana l-a pierdut din vedere: Am dreptul să îmi satisfac nevoile personale în aceeași măsură cu celelalte persoane. Pot fi iubit pur și simplu pentru ceea ce sunt.
Întorcându-se la acest adevăr fundamental pe care l-a pierdut din vedere datorită unor credințe arbitrare, false, despre sine și despre viață, persoana va trece printr-o experiență de asumare a faptului că s-a autosabotat și autolimitat în mod inconștient până în momentul prezent. Odată cu recuperarea adevărului profund privind dreptul de a-și satisface nevoile și de a fi iubită, persoana își va putea adânci cunoașterea de sine, dezvoltarea și starea de bine.
Implicatii/noi atitudini:
Pot fi iubit pur și simplu. Nu este nevoie să mă adaptez la ceilalți pentru a fi iubit. Pot fi în contact cu nevoile mele și pot acorda atenție nevoilor și dorințelor mele profunde.
Conștientizez că stările mele de frustrare, teamă, furie și depresie sunt semne ale faptului că îmi ignor nevoile.
Recunosc că nu sunt indispensabil și este ok așa.
Îmi voi da voie să primesc.
Voi spune nu la cererile celorlalți atunci când este cazul.
Voi fi mai conștient de momentele în care ajutorul meu nu este indispensabil/este inoportun și reprezintă de fapt o intruziune.
* => SUNT DEMN DE A FI IUBIT
A practica în mod consecvent noua atitudine
Sunt atent la înclinația mea de a satisface nevoile celorlalți pentru a obține aprobare și iubire.
Îmi reamintesc că am hotărât că pot fi iubit pur și simplu și că am dreptul de a-mi satisface nevoile personale în aceeași măsură cu ale celorlalți.
Mă întreb ce doresc de fapt pentru mine și decid să fac din nevoile mele o prioritate.
Sunt atent la posibilele sentimente de culpabilitate care pot să apară pentru a mă împiedica să am grijă de mine sau pentru a mă împinge să mă ocup de nevoile celorlalți.
Procesul de individuare/dezvoltare personală
Tipul doi va începe un proces evolutiv conștientizând că sunt la fel de importanți ca și ceilalți.
Vor învăța să țină cont de propriile nevoi și astfel vor deveni mai productivi.
Vor învăța să spună nu și își vor exprima dorințele.
Vor acționa în funcție de ei înșiși și de nevoile lor.
Vor putea să intre în contact cu propriile nevoi și vor învăța să le împărtășească.