Lucrare de absolvire a formării în coaching cu Procesul Înnoirii Vieții
Formator – Daniel Fusărea
Absolvent – Maricica Pandele
PIM sau procesul înnoirii minții este un proces de restructurare cognitivă, adică de schimbare a modului de a gândi care va duce la schimbări de comportament dacă noile convingeri și atitudini sunt implementate în viața persoanei care le adoptă.
Când am văzut primele procese cu PIM nu mi-a trecut prin cap că și eu pot acționa după niște convingeri super-iraționale. Chiar mie să mi se întâmple, chiar eu să fiu irațională? Mintea mea conștientă nu voia să accepte că eu aș putea fi complet irațională câteodată.
Eu am avut această provocare, cum să identific credințe iraționale, pentru că alungam ce îmi părea irațional din mintea conștientă. Nu știam pe atunci că aceste convingeri stau în mintea nonconștientă și că acționează ca programe de viață fără ca uneori să știu că ele sunt acolo. Uneori le conștientizez în mod spontan, alteori – pentru că s-au fixat acum multă vreme – e nevoie de efort pentru a le readuce în mintea conștientă din inconștient.
Nici un om nu ar păstra niște credințe pe care le conștientizează ca fiind neraționale și nebenefice. Doar că fie nu știe de existența lor, fie are un blocaj și nu vede dezavantajele. Dacă aș fi știut că mă ghidez după astfel de programe de viață probabil că le-aș fi pus în discuție. Multe credințe se formează în copilărie când nu avem o capacitate prea bunăde a analiza lucrurile, când nu avem repere foarte bine definite pentru ce e bine și ce nu e bine în viața noastră. Astfel că ajungem să luăm decizii care sunt stocate în inconștient, poate că sunt uitate, iar dacă sunt uitate bineînțeles că ne trezim că avem anumite comportamente care nu ne sunt de folos, dar nu știm de ce.
Acesta este rolul PIM. Să ne ajute să aflăm de ce ne comportăm într-un mod care nu ne e benefic. Să ne ajute să schimbăm acele comportamente prin schimbarea convingerilor care duc la acele comportamente.
PIM funcționează întotdeauna dacă îi respectăm condițiile. Iar condițiile presupun inclusiv o atenție în implementarea noilor convingeri dacă este cazul. La mine au fost procese la care lucrurile au curs, iar implementarea a venit de la sine. Dar au fost procese la care a fost nevoie să fac eforturi susținute, în mod conștient, procese la care încă mai lucrez la implementare. Am observat și acest fapt: convingerile în rețea cu o credință disfuncțională lucrată și restructurată pot sabota implementarea unei noi convingeri benefice.
PIM e o metodă clară, simplă, care te ajută să îți găsești argumente pentru a schimba ceva în viața ta. E bine să alegi să folosești PIM fiind acompaniat de cineva care a ajuns la un nivel mai bun de conștientizare decât tine, altfel e posibil să vrei să lucrezi, dar să te izbești de aceeași nevroză a ta, exprimată în altă formă. Mecanismele noastre de autosabotare sunt foarte subtile câteodată. De aceea e nevoie de cineva care are experiență în lucrul cu convingerile.
Voi prezenta în această lucrare 5 convingeri lucrate prin procese PIM care mi s-au părut semnificative și care pot inspira și pe alții.
- CONVINGERE: E chinuitor să fii femeie
GENEZA CONVINGERII
Ajunsesem la această concluzie undeva în copilăria mea, deoarece ai mei se mai certau, iar eu, copil fiind, am tras concluzia că femeile trebuie să sufere în viață și trebuie să suporte, că acesta e rolul lor. În plus, o văzusem pe mama că muncea foarte, foarte mult și mie mi se părea că ea nu prea era apreciată de către tata, astfel că iar am tras concluzia că femeile trebuie să muncească mult fără să primească nimic în schimb. Deși erau interpretările mele eu le investeam cu valoare de adevăr, dar nu mi se părea deloc o fericire să muncești ca un sclav (așa consideram eu – nu contează care era realitatea obiectivă, conta ce interpretare am dat eu evenimentelor) și tot ca un sclav să trebuiască să suporți. Astfel, combinate cele două presupuneri m-au făcut pe mine să consider că e chinuitor să fii femeie.
IMPLICAȚII
CONȘTIENTIZATE ÎN TIMPUL PROCESULUI
Mă implicam destul de mult în activităț și aveam contacte cu persoane considerate dificile de către alții și care mă solicitau. Dar eu eram foarte disponibilă. Este un lucru bun să ajuți pe alții care au nevoie, pentru că un om care pare dificil are, de fapt, niște răni sufletești și are nevoie de sprijin. Oricine poate fi în această situație la un moment dat, iar eu am fost și alții m-au ajutat. Astfel că am simțit să îmi arăt recunoștința ajutând mai departe. Doar că eu mă implicam prea mult. Acest prea mult (nu neapărat în ceea ce privește faptele) mă făcea să fiu foarte încordată în interiorul meu. Eram foarte ocupată și nu mai aveam timp de mine.
CONȘTIENTIZATE DUPĂ IMPLEMENTAREA NOII CONVINGERI
Eram o persoană care nu prea știa să se relaxeze, de altfel am și somatizat, nu prea îmi dădeam voie să fiu relaxată nici măcar la cinematograf. Când mă așezam pe scaun, nu stăteam relaxată cu spatele rezemată de spătarul scaunului. Aveam niște furnicături în mâini cu care mă obișnuisem, credeam că fac parte din normalul vieții mele, așa că nici nu le mai dădeam atenție.
IDENTIFICAREA CONVINGERII
În tabăra de dezvoltare personală a Centrului Măiastra de la Dobrețu am lucrat această convingere, tot atunci am și identificat-o cu ajutorul dlui Fusărea care mi-a pus mai multe întrebări. Convingerea nu era clară în capul meu. Adică nu mi-era deloc limpede că eu gândesc așa. Pur și simplu convingerea a țâșnit din capul meu în timpul dialogului cu dl Fusărea. Atunci am aflat că aceste țâșniri ce apar când am renunțat la control arată convingerile din mintea inconștientă. Și că e foarte important să le identific, pentru că viața mea se desfășoară după aceste programe, nu după declarațiile făcute de mintea conștientă.
LUCRUL EFECTIV CU CONVINGEREA
Procesul în sine a durat la mine cam 30 minute, poate și mai puțin. Eu am constatat că nu îmi dădeam voie emoțiilor să iasă când lucram la flipchart și atunci procesul se scurta. Nu era un lucru bun, căci dând voie emoțiilor să iasă practic mă ajuta să mă eliberez și să înlocuiesc emoția care nu îmi era de folos cu o emoție pozitivă, care să mă ajute să mă conectez la noua convingere. Simțeam emoția, o conștientizam, dar se manifesta mai puternic după ce plecam de la flipchart.
Am simțit rușine, furie pe mine în acele momente, m-am simțit cam fraieră că am dat curs unei astfel de convingeri și că am văzut implicațiile în viața mea, când aș fi putut să fiu mai relaxată. Faptul că am conștientizat aceste emoții chiar dacă nu au fost plăcute pentru mine m-a ajutat să dau drumul vechii convingeri. De altfel de aceea a lăsat Dumnezeu rușinea, ura, nu pentru a ne urî pe noi înșine, ci pentru a urî ce ne face rău (niciodată persoane, ci doar fapte). Pentru că urând ce ne face rău și înfuriindu-ne pe faptele care ne fac rău adoptăm mai repede alte comportamente. Cred că acesta e rolul emoțiilor, să ne ajute să acționăm mai repede.
NOUA CONVINGERE
Am schimbat convingerea E chinuitor să fii femeie cu Nu e chinuitor să fii femeie (este ok să fii femeie), pentru că am ajuns la concluzia că atitudinea mea față de viață era cea care mă făcea să mă chinuiesc, nu faptul că m-am născut femeie. Sunt femei foarte fericite, nefericirea nu vine din faptul că m-am născut femeie.
Bineînțeles, în timpul procesului, odată cu hotărârea de a adopta noua convingere, și calitatea emoției s-a schimbat. De la rușine și furie am trecut la ușurare, eliberare. Am simțit că dau jos o povară de pe mine.
IMPLEMENTAREA NOII CONVINGERI
În cazul acestei convingeri, implementarea a fost destul de simplă, nu m-am concentrat foarte mult pe implementarea ei, pur și simplu implementarea s-a produs odată cu hotărârea de a o schimba. Efectele au apărut fără ca eu să mă aștept – de altfel, fiind nouă în lucrul cu PIM nici nu știam la ce să mă aștept. Ce schimbări ar fi putut să producă această schimbare de convingere în viața mea? Surpriza a fost că au dispărut somatizările (pe care eu nu le pusesem în legătură cu această convingere). Mi-am dat seama că erau legate de ea, pentru că au dispărut – nu mai aveam furnicături în degete, îmi era confortabil să mă așez cu spatele rezemat de spătarul scaunului la cinematograf. Când am lucrat convingerea eu nu am fost conștientă de aceste somatizări și nici nu le-am amintit, nici nu m-am plâns de ele. Dar ele au dispărut pur și simplu. Nu am luat nici un tratament, nu am făcut nimic din punct de vedere fizic. Ele au dispărut odată cu dispariția din capul meu a convingerii care le cauza. Practic mi-am dat voie la o nouă perspectivă prin schimbarea acestei convingeri.
2. CONVINGERE: Dacă sunt vulnerabilă sunt penibilă
GENEZA CONVINGERII
Geneza acestei convingeri a fost tot în copilărie când am interpretat, într-un mod greșit, desigur, că a te deschide emoțional e un gest rușinos. Convingerea s-a format pe fondul unei recomandări a mamei să nu vorbesc cu alții despre ce discutăm în casă. Sigur, în anumite condiții o recomandare sănătoasă, doar că eu am absolutizat.
IDENTIFICAREA CONVINGERII
Identificarea convingerii a fost destul de dificilă, pentru că voiam să arăt celorlalți că sunt puternică și că pot face față (în capul meu a fi vulnerabilă era echivalent cu lipsită de orice apărare și capacitate de a reacționa, adică knock-out, dar a fi vulnerabil nu înseamnă neapărat asta ). Din nou, nu eram conștientă că așa gândeam și că mergeam după acest program. Am identificat convingerea când eram la serviciu, într-un mic moment de respiro când am intrat în contact cu mine. Nu am conștientizat cât de puternic mă opuneam să o recunosc, cert e că atunci când am vrut să o exprim în cuvinte conștientizate, am somatizat așa de puternic încât am simțit cum paralizez. Sigur, erau doar somatizări, nu ceva serios, dar mă opuneam foarte tare conștientizării și eventualei schimbări a acestei convingeri.
IMPLICAȚII
A fost convingerea care a stat la baza startului unui proces terapeutic mai în profunzime. Un proces terapeutic eficient nu se poate face decât în vulnerabilitate. Din cauza acestei convingeri nu mă deschideam, eram superficială în relațiile cu ceilalți, îmi era frică să îmi exprim punctul de vedere dacă mă aflam la o masă cu niște colegi, amici etc., consideram că ce spun eu e banal, nepotrivit, neinteresant etc. Nu aveam relații de apropiere emoțională cu mai nimeni (pentru că asta ar fi însemnat să fiu vulnerabilă) și consideram că nu sunt suficient de interesantă, de fapt, îmi era frică să mă arăt așa cum eram. Practic, mi-am blocat propria dezvoltare și m-am handicapat emoțional.
LUCRUL EFECTIV CU CONVINGEREA
Pentru că încă nu îmi dădeam voie să fiu vulnerabilă „cu public”, am plâns, a fost greu, dar cele mai grele momente au fost tot după ce am terminat de lucrat la flipchart. A fost tot un proces scurt, pe care l-am terminat în maxim 30 minute, dacă nu chiar mai puțin. Evitam să am contact vizual cu dl Fusărea și cu ceilalți, scriam repede ca să scap. E drept, nu m-am pregătit niciodată de acasă cu ce vreau să scriu (deși așa a părut, din moment ce terminam repede), de acasă mă gândeam doar la identificarea convingerii și la o nouă convingere cu care voiam să o înlocuiesc. În rest, implicațiile veneau de la sine în timp ce lucram la flipchart. Nu e întotdeauna așa și nu la toată lumea, dar în cazul meu a mers de multe ori astfel și chiar cu succes. Că aveam conștientizări pe care poate că nu le-aș fi avut altfel. Sau poate le-aș fi avut? Cine știe? Aceasta a fost rețeta mea.
Mi-a fost rușine, mi-a fost frică, am scris implicațiile de care am amintit mai sus și apoi am luat hotărârea că schimb convingerea cu una care chiar să îmi folosească. Această convingere îmi adusese mult rău. Nu mi-a dat voie să mă dezvolt practic.
NOUA CONVINGERE
Noua convingere a fost Dacă sunt vulnerabilă sunt autentică. Când am pus-o pe hârtia de flipchart și mi-am dat voie să o adopt am simțit eliberare și bucurie. Ca și cum mă eliberasem singură dintr-o închisoare. Îmi dădeam seama că mă va ajuta să fiu mai deschisă, mai apropiată de ceilalți, voi fi mai curajoasă în a-mi afirma punctul de vedere. Calitatea trăirii mele se va schimba, mă voi putea simți conectată cu ceilalți.
IMPLEMENTAREA NOII CONVINGERI
În cazul acestei convingeri încă lucrez la implementarea ei. Eram conștientă că a fost o convingere adâncă și practic ori de câte ori am ales să lucrez cu PIM făceam o nouă acțiune pentru implementarea acestei noi convingeri în viața mea, căci lucrul cu PIM presupune și vulnerabilitate. Începe să îmi fie din ce în ce mai confortabil să fiu vulnerabilă și deschisă emoțional. În mod cert, după ce am mai lucrat o serie de alte convingeri care erau în rețea cu aceasta am ajuns să îmi dau voie să vorbesc.Încă mai am oarece probleme de conectare cu ceilalți, cam evit să privesc lumea în ochi (dar în mod sigur mai e o credință irațională în spatele acestui comportament pe care trebuie să o identific). Dacă la prima convingere nu m-am ocupat deloc de implementarea ei, lucrurile au curs, în cazul acestei convingeri mi-am urmărit sistematic comportamentele astfel încât, încet-încet să îmi dau voie să mă deschid față de ceilalți. Dacă vedeam că aveam tendința să evit să vorbesc, deși aveam ceva de spus, am tras de mine și mi-am dat voie să vorbesc. Mi-am dat voie să vorbesc în contexte în care nu îmi era tocmai confortabil (am simțit rușine, vinovăție). Încă mai am de lucru la acest capitol, dar faptul că sunt conștientă mă ajută mult. Mi-am dat voie să îmi recunosc slăbiciunile în public (pentru asta și lucrul cu umbra m-a ajutat mult și faptul că așa procedau și Sfinții Părinți, nu se sfiau să își arate părțile considerate de unii mai puțin plăcute, dar care fac parte din personalitatea noastră). Mi-am dat voie să îmi recunosc punctele forte în public și să mă simt confortabil cu ele, chiar dacă alții le contestă, sau simt invidie etc. Eu căutam să fac plăcere și atunci mă retrăgeam, dar era un mod de a fi neautentică. Sigur că uneori e bine să fac plăcere și să tac pentru a-l ajuta pe interlocutor, pentru a evita o situație neplăcută, dar e important ca eu, în sinea mea, să fiu în acord cu acest comportament. Or erau situații în care eu nu eram în acord cu mine tăcând, eram deci, neautentică și aveam un comportament nefiresc, cauzat de nevroză și de ego. De exemplu, m-am surprins povestind despre faptul că îmi place să pictez unor colege de serviciu și am avut impresia că mă invidiau pentru ce povesteam. Probabil că era așa. Dar dacă eu nu m-am mai simțit atacată de reacția lor, am acceptat-o și le-am acceptat și pe ele fără să le judec, reacția lor emoțională s-a consumat, iar la următoarele întâlniri și aduceri aminte de subiect, lucrurile s-au desfășurat firesc și suntem în relații foarte apropiate. Mi-am dat voie să îmi exprim furia la serviciu, într-un mod adaptativ, fiind singura care a adus pe tapet niște puncte foarte importante pentru echipă, astfel încât lucrurile s-au rezolvat. Sigur că unul din colegi s-a înfuriat tare pe moment, dar lucrând și cu umbra, l-am acceptat așa cum era și nu am intrat în reacție. Am luat la cunoștință că el e furios într-un mod mai puțin adaptativ, dar că e ok. Asta a ținut tot de a-mi asuma să fiu vulnerabilă. Colegul era considerat a fi unul dificil, dar nejudecând, ci empatizând cu persoana (nu cu comportamentul), am ajuns să întorc situația în favoarea mea. Însă nu pot să spun că am terminat de implementat această convingere, deși am lucrat-o în 2017, dar e mult, mult mai bine. Îmi dau voie să recunosc despre mine în public că sunt proastă, sau că nu știu, sau că nu sunt în stare de nimic fără să mă simt afectată de reacția celorlalți. Acestea toate țin de asumarea vulnerabilității mele și a autenticității.
3. CONVINGERE: Sunt inferioară emoțional față de ceilalți
GENEZA CONVINGERII
Nu mi-e foarte clar când a apărut această convingere, cert este că am legat-o de faptul că nu îmi dădeam voie să îmi exprim în mod public emoțiile, în consecință am concluzionat că nu pot, și dacă nu pot înseamnă că am un handicap.
IDENTIFICAREA CONVINGERII
Într-un moment în care, după ce am înțeles cam cum pot să identific mai ușor convingeri limitative ale mele mi-am luat timp să mă conectez cu mine și să cuget. Și a ieșit și această convingere la suprafață, printr-un efort conștient, după ce m-am antrenat.
IMPLICAȚII
Nu mi-am dat voie să îmi exprim emoțiile, aceasta fiind o convingere copil a convingerii Dacă sunt vulnerabilă sunt penibilă, o convingere din aceeași rețea. Nu mi-am dat voie să fiu autentică, nu m-am bucurat de relațiile cu ceilalți, de o comunicare eficientă, am avut blocaje emoționale care m-au făcut să somatizez. Mi-a dat o stare de inferioritate nefirească ce m-a făcut să nu îmi dau voie să fiu eu însămi. Nu înaintam în propria terapie pentru că observam blocajele, primeam feedback în această privință, dar nu știam cum să le depășesc.
LUCRUL EFECTIV CU CONVINGEREA
Lucrul efectiv cu convingerea a fost pe același tipar ca și la celelalte. Nu a durat prea mult, dar de data asta am plâns, mi-a fost rușine și mi-a părut rău. Dar aceste simțiri, după cum am spus mai sus, m-au ajutat să dau drumul convingerii disfuncționale. Practic în acest fel traseele neuronale vechi s-au rupt pentru a face loc altor căi. Așa că este spre binele meu să trec prin aceste emoții neplăcute pentru puțin timp, ca apoi să îmi schimb viața în mai bine.
NOUA CONVINGERE
Noua convingere a fost Sunt la fel ca și ceilalți din punct de vedere emoțional. Mi-a deschis perspectiva să mă accept pe mine, să fiu autentică, să mă asum, să îmi dau voie să mă exprim, pentru că orice simt e ok, rămâne de văzut dacă îmi este de folos, nu m-am mai văzut atât de mult prin prisma a ce ar putea gândi alții despre ce simt eu. Am conștientizat că eu sunt proprietara propriilor mele emoții.
IMPLEMENTAREA NOII CONVINGERI
Am devenit mult mai degajată. Nu am urmărit în mod special această implementare, și aici am lăsat lucrurile să curgă, dar am constatat că deschizând ușa spre a-mi permite să îmi exprim emoțiile m-am conectat mai ușor, am devenit mai empatică cu ceilalți. Nu am mai somatizat atât de mult. Au început să apară mai mult modulațiile vocii, în special să le conștientizez eu. Pentru că prin firea mea eu sunt emotivă, dar nu îmi plăcea să simt emoțiile,căutam să fiu în control. M-a ajutat la vorbit în public, am făcut cursuri de vorbit în public și am reușit să transmit mult mai bine. M-au ajutat și acele cursuri, dar conectarea la ceilalți se face doar fiind ok cu tine. Am reușit să mă simt în confort cu emoțiile mele și să transmit.
4. CONVINGERE: Dacă îmi exprim furia voi fi respinsă
GENEZA CONVINGERII
Fiind o persoană empatică, am o problemă cu acceptarea și manifestarea într-un mod funcțional a furiei mele. Relațiile dintre părinții mei și faptul că tata era o persoană mai impulsivă prin firea lui m-au făcut să cred că furia e ceva rău și că eu nu vreau să fiu furioasă. Că oamenii furioși trebuie respinși, deoarece fac rău celorlalți. Nici mama mea nu a fost un model de exprimare a furiei, fiind tot empatică, în momentele mai dificile din relația dintre părinți, deși uneori își mai exprima furia, totuși într-un final alegea să facă plăcere. În conflictele mai puternice tata reușea să își exprime furia suficient de puternic încât ea ceda și făcea plăcere. Nu spun că nu îmi exprimam furia deloc, dar la fel ca mama, destul de puțin. Credeam că așa sunt eu. Dar nu eram eu așa, ținea de convingerile mele limitative și de laturile neacceptate ale personalității mele.
IDENTIFICAREA CONVINGERII
Convingerea am identificat-o după ce am auzit la o altă participantă la grupurile de PIM, coaching. M-am regăsit în ea, mi-am dat seama că și eu am o relație proastă cu furia mea. Dl Fusărea a încercat să îmi semnaleze asta de mai multă vreme, dar eu negam constant. Încerca să mă facă să mă înfurii (eu eram conștientă de furia mea), dar refuzam să îmi exprim furia. Pentru un specialist era clar o problemă.
IMPLICAȚII
Nu mi-am dat voie să mă apăr. Decât să îmi exprim furia față de cineva care trecea peste limitele impuse de mine, permiteam altora să treacă peste aceste limite. De exemplu, dacă cineva țipa la mine mă blocam. Mi s-a întâmplat ca un coleg să țipe la mine și am început să tremur, dar nu am fost conectată cu furia mea. Furia este totuși opusul driver-ului „Fă plăcere”, specific empaticului. Deveneam o victimă, nu mă asumam, nu îmi asumam puterea. Furia uneori mă poate ajuta să îmi accesez puterea. Răbdam nemulțumită și blocată, suportând ca celălalt să urle la mine. Am văzut furia doar în mod negativ, doar ca pe o reacție de răbufnire, nu ca pe o emoție care mă poate ajuta să spun stop unor comportamente neadecvate. E nefiresc să accept să mi se încalce drepturi semnificative, e important ca eu și celălalt să ne poziționăm în banda eu sunt ok, tu ești ok. Chiar dacă eram nemulțumită și eram conștientă de nemulțumirea mea o exprimam doar când răbufneam. Nu știam să fiu asertivă, de frica că voi fi respinsă.
LUCRUL EFECTIV CU CONVINGEREA
A fost dificil să lucrez cu această convingere, pentru că au ieșit la suprafață amintiri din copilărie, întâmplări pe care eu le-am interpretat într-un mod foarte greșit. Am plâns, am avut nod în gât, m-am conectat mai mult la emoția mea în timp ce eram la flipchart. Semn că acele convingeri adaptative de care am pomenit anterior aveau efect. Nu știu cât a durat, probabil că ceva mai mult timp, dar de data asta mi-am dat voie, mi-am luat timp.
Am simțit furia, am simțit durere, suferință, am plâns. Dar la sfârșit a venit eliberarea.
NOUA CONVINGERE
Dacă îmi exprim furia poate fi în favoarea mea a fost noua convingere. Faptul că am acceptat furia m-a ajutat să mă conectez la puterea mea. Din victimă mi-am dat voie să mă simt puternică, să fiu în stare să mă apăr. Acest lucru a dus la eliberarea mea din închisoarea victimei. A fost un început de eliberare, pentru că mai erau și încă mai sunt lucruri pe care le am de lucrat cu mine în această privință, dar a fost o deschidere salutară.
IMPLEMENTAREA NOII CONVINGERI
Nu m-am preocupat în mod sistematic de implementarea noii convingeri, adică nu mi-am planificat să mă înfurii pe cineva în mod sistematic, dar am început să îmi dau voie să îmi exprim furia, încă mai am această problemă față de o autoritate în fața căreia încerc să fac plăcere. Totuși, faptul că am lucrat convingerea a tras un semnal de alarmă că e ok să mă înfurii uneori, în anumite condiții. Acest lucru mi-a fost de folos. De exemplu, la serviciu, am ajuns într-o echipă în care un coleg nu mă suporta. Probabil că nu mă suporta pentru că nu îl consideram autoritatea absolută. Am avut curajul să îmi exprim nemulțumirea, deși eram singura nemulțumită din echipă, iar lucrurile nu erau deloc bune, deși la nivel declarativ toți spuneau că e foarte bine în echipă. Dar rezultatele echipei arătau altceva. Eram nouă, dar cu greu am reușit să aflu informații de la colegi, mai ales de la colegul care nu mă suporta. Colegul chiar a făcut tot posibilul să râdă de mine în mod public, să îmi pună bețe în roate – neacceptând o soluție a mea, nu accepta nici o idee venită de la mine. Faptul că mi-am acceptat furia a fost în favoarea mea, pentru că am putut să îi spun stop acelei persoane și nu m-a afectat, am înțeles că e vorba despre el, nu despre mine. Altă dată, tot la serviciu, un coleg încerca să se sustragă și să nu recunoască că a greșit în proiect. Nu era prima dată când făcea așa. Mi-am asumat să îmi exprim furia și am țipat la el, i-am zis că data viitoare îl voi pune să dea cu semnătură legat de ce spune, ca să avem dovada că a spus într-un fel, iar între timp s-a răzgândit. Nu m-am înfuriat pe persoana lui, nu l-am judecat, dar am tras un semnal de alarmă foarte serios vis-a-vis de comportamentul lui. Rezultatul chiar a fost unul favorabil mie, căci colegul nu se prea înțelegea cu nimeni din echipă, după acest moment am ajuns să ne înțelegem mai bine și am putut colabora decent.
5. CONVINGERE: Nu merit ca cineva să aibă încredere în mine
GENEZA CONVINGERII
Aceasta este o convingere bazată pe stres și pe tipul meu de personalitate. Nu mi s-a sugerat vreodată că nu aș fi de încredere, dimpotrivă, am primit multe feedback-uri care să arate că sunt și o persoană de încredere. Problema a fost la mine, că nu acceptam eu că de fapt pot fi și de încredere. Încercam să anticipez o posibilă respingere, probabil pentru că tata muncea mult și când se mai certa cu mama eu interpretam că nu o iubește și îmi era teamă că aș putea și eu să fiu respinsă de el. Ca nu cumva să fiu nepregătită într-o astfel de situație, anticipam gândind că nu sunt o persoană de încredere.
IDENTIFICAREA CONVINGERII
Identificarea convingerii a avut loc într-un atelier de două zile la Slon, județul Prahova, organizat de centrul Măiastra pentru coaching și dezvoltare personală, când ne-am retras un grup de oameni să lucrăm cu noi și să ne cunoaștem pe noi mai bine. În cadrul atelierului, în timp ce vorbeau și alți participanți am avut un insight cu această convingere.
IMPLICAȚII
Nu aveam suficientă încredere în mine, astfel că eram ezitantă. Când mă ambiționam și îmi doream ceva nu acționam după această convingere, reușeam să finalizez ce începeam, totuși era un consum de energie destul de mare, pentru că eram extrem, extrem de atentă. Dacă nu îmi doream ceva atât de tare încât să consider că e vital pentru mine acel lucru, atunci acționam după această convingere și făceam tot posibilul să evit să fac ceva în îndeplinirea dorinței. Nu aveam suficientă încredere că sunt în stare și că pot reuși și evitam să mă implic. Stăteam în dubiu dacă să mă implic sau nu, ceea ce îmi consuma multă energie.
LUCRUL EFECTIV CU CONVINGEREA
Am lucrat în jur de 30 minute la Slon, a fost mai intens, am plâns, deja îmi dădeam voie să îmi exprim sentimentele cu public. A fost greu, pentru că să fiu de încredere e o nevoie cheie a personalității mele, și practic atingeam un punct esențial. Dar ca după orice convingere, deși am simțit rușine, frică, au venit și eliberarea și bucuria.
NOUA CONVINGERE
Am ales să schimb această convingere cu o alta, Pot fi o persoană de încredere. Realitatea o dovedise deja, primisem feedback din afară că pot fi o persoană de încredere și că în general finalizez ceea ce îmi propun, astfel că nu aveam motive să consider că întotdeauna am fost o persoană în care să nu se poată avea încredere. Doar că era important ca eu să iau în calcul acest aspect și să conștientizez că nu am motive să dau curs vechii convingeri, pentru că ea apare la mine într-o situație de stres.
IMPLEMENTAREA NOII CONVINGERI
Implementarea noii convingeri s-a făcut fără prea mare efort. Totuși, mi-am dat timp să o implementez. Dacă eram în stres (e drept, nu în stres sever) încercam să îmi aduc aminte cât mai devreme de noua convingere. Încet, încet a început să intre în reflex, doar că mai am momente când încerc să mă victimizez, ceea ce nu îmi face bine.
CONCLUZII
Voi rezuma o parte din beneficiile pe care le-am avut din lucrul cu PIM – PROCESUL ÎNNOIRII MINȚII. Unele se regăsesc în procesele descrise aici, altele sunt rezultatul unor procese ce nu apar în lucrarea de față:
- Nu am mai somatizat, mi-am dat voie să mă relaxez, am scăpat de furnicăturile din degete.
- Am fost mai încrezătoare, am putut să mă conectez cu ceilalți și astfel am putut să transmit mai bine mesajul meu în discursurile pe care le-am ținut pentru cursurile de comunicare în public.
- M-am deschis emoțional, că mulți dintre cei care mă cunoșteau spuneau: „Cât te-ai schimbat!” – și am ajuns să mă simt confortabil cu mine
- Am ajuns să îmi accept trecutul, copilăria, momentele poate mai puțin plăcute, să simt compasiune pentru oamenii care poate m-au rănit ca și copil, deși au avut intenții bune
- Am ajuns să conștientizez că sunt o persoană puternică, dar și vulnerabilă care depinde de ajutorul lui Dumnezeu, dar care poate avea o încredere deplină în El – aici mai am încă de lucru cu mine, dar măcar sunt pe cale.
- Am ajuns să folosesc furia în mod pozitiv, să nu mă mai feresc de ea, dar nici să mă las copleșită de ea când răbufnesc. Pentru că răbufnirile de furie fără ca eu să le pot controla nu sunt în favoarea mea. Libertatea apare când aleg să îmi exprim furia sau nu, în funcție de context și în funcție de cum pot obține cele mai bune rezultate în situația dată. E utilă flexibilitatea.
- Am avut mai multă flexibilitate în a alege dacă să mă implic în anumite activități sau nu, de exemplu, între timp mi-am făcut un blog pe care urmăresc să îl promovez.
- Mi-am luat libertatea să spun stop unor comportamente care depășeau limitele setate de mine.
- Mă simt mai liberă să exprim opinii care sunt în contradicție cu ce cred cei din jurul meu, luându-mi libertatea de a mă exprima chiar dacă ceilalți nu sunt de acord cu mine.
- Am ajuns să mă cunosc mai bine, ceea ce mi-a permis să îmi cunosc mai bine punctele forte și punctele slabe și să încerc să îmi folosesc punctele forte mai mult. Acest beneficiu nu a fost legat direct de o convingere anume, dar a fost o consecință tuturor proceselor lucrate.