Poeme terapeutice

de Daniel Fusărea

Să ne curățim inimile! Să ne întărim în credință! Să ne deprindem cu faptele bune!
Frate, soră, spuneți-mi cum să facem să ne iubim pe acest pământ!

Dăruind vei dobândi

Rămâi închis şi vei rămâne rănit
Rămâi rănit şi vei rămâne vulnerabil 
Rămâi vulnerabil şi vei trăi în frică
Trăieşte în frică şi încet încet vei renunța să trăieşti.
Deschide-ti inima şi rănile ei se vor deschide şi ele
Dăruieşte-ţi inima şi ea va fi vindecată
Vindecă-ți inima şi în ochii tăi întreaga lume 
Va deveni demnă de iubirea şi compasiunea ta


Inima mea
Mă doare că m-ai respins 
Sufăr, sunt singur şi sufăr
Port în mine durerea. 
În inima mea 
Nu vreau să mai trăiesc durerea
Mă sfâşii şi mă răstignesc
Îmi este frică să nu mă respingi
Sunt furios că m-ai respins 
Sunt furios pentru durerea pe care am trăit-o
Până în pragul disperării 
Am nevoie de apropierea ta
Am nevoie de continuitate
Am nevoie de intimitate 
Am nevoie de tine
Iubeşte-mă! 
Arată-mi iubirea ta 
Am nevoie de ea
Dar… merit să fiu iubit? 
Chiar mă iubeşti? 
Vreau sa te cred
Vreau sa te cred 
Îmi este frică să te cred 
Îmi este frică să iubesc 
Nu mă părăsi 
Rămâi cu mine
Sunt trist 
Îmi este frică să te cred 
Mă doare să te cred 
Dacă mă vei răni 
Dacă mă vei răni
Sunt rănit
Mă doare iubirea ta 
Iubeşte-mă! 
Iubeşte-mă!.
Iubesc!
Te iubesc
Mă iubesc
Vă iubesc
Inima mea
Inima mea… devino Biserică 
Veniți în inima mea
Sunteți în inima mea
Părinții mei
Soția mea
Fiii mei
Bătrânii mei
Urmaşii mei
Sunteți în inima mea!
Copii şi bătrâni
Femei şi bărbați
Albi şi negri
Evrei şi creştini
Cei care ați fost şi care veți veni
Sfinți și păcătoși 
Fericiţi şi nefericiți
Cei care mă urâți și cei care mă iubiți 
Chipul lui Dumnezeu în inima mea!
Te iubesc, Doamne! 
Iată inima mea
Ți-o dăruiesc
Amin.

Cântarea Cântărilor

Iarna a trecut, ploaia a încetat.
Flori de câmp s-au arătat și a
sosit vremea cântării… glas de turturea
se aude.
Smochinii își dezvelesc mugurii și
florile de vie văzduhul parfumează.
Scoală, draga mea, și vino!
Vino din Liban, mireasa mea, vino din
Liban cu mine. Degrabă coboară… din
culcușul leilor și din munții cu leoparzi.
Cât de frumoasă ești tu, draga mea!
Cât de frumoasă ești. Ochi de porumbiță
sunt ochii tăi.
Frumoși se văd obrajii tăi, așezați
între cercei și gâtul tău împodobit cu șire
de mărgăritare.
Miresmele tale sunt balsam mirositor,
mir vărsat este numele tău.
Buzele tale miere izvorăsc, iubito;
miere curge și lapte curge de sub limba ta.
Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de
vin tămâios plină; trupul tău e snop de
grâu, încins frumos cu crini din câmp.
Cât de frumoase sunt, domniță,
picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta,
ca un colan de meșter iscusit lucrată.
Cât de frumoasă ești și atrăgătoare,
iubito.
Venit-am în grădina mea, sora mea,
mireasa mea! Strâns-am miruri aromate,
miere am mâncat din faguri, vin și lapte
am băut.
Cât de frumoasă ești tu, draga mea, și
fără nici o pată.

Cât de frumos ești, dragul meu, cât de
frumos!
Ca o gazelă e iubitul meu sau ca un
pui de urs.
Periniță de mirt este iubitul meu care
se ascunde între sânii mei.
Iubitul meu e ca ciorchinele de ienupăr
de la vii cules.
Miresmele sale sunt balsam mirositor,
mir vărsat este numele său.
Capul lui, aur curat, părul lui, păr
ondulat, negru-închis, pană de corb.
Ochii lui sunt porumbei ce în lapte
trupu-și scaldă, la izvor stând mulțumiți.
Gura lui e negrăit de dulce și totul este
în el fermecător; iată cum este al meu
iubit, fiice din Ierusalim, iată cum este
al meu mire.
Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui.
Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul
meu îl poartă.
Pajiște de iarbă verde este al nostru pat.
Cedrii ne sunt acoperiș și adăpost ne
sunt chiparoșii.
Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt
de miazăzi, suflați prin grădina mea și
miresmele-i stârniți; iar iubitul meu să
vină, în grădina sa să intre și din roadele
ei scumpe să culeagă, să mănânce.
Zid sunt eu acum și sânii mei sunt
turnuri; drept aceea în ochii lui eu pacea
am aflat.
Marea nu poate stinge dragostea, nici
râurile s-o potolească; de-ar da cineva
pentru iubire toate comorile casei sale,
cu dispreț ar fi respins acela.

Bibliografie: Sfânta Scriptură
Selecția și aranjamentul versetelor Daniel Fusărea

Iertaţi-mă, sunt fericit

Nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e străin
Toate sunt în mine și le recunosc

Și mânia, dar și seninătatea
Și necinstea, dar şi onestitatea
Şi mândria, dar și umilința
Și lenea, dar și sârguința
Şi invidia, dar și armonia
Și lașitatea, dar și vitejia
Și zgârcenia, dar și generozitatea
Şi lăcomia, dar și sobrietatea
Și excesul, dar și simplitatea

Toate sunt în mine și le recunosc,
Iar Tu Doamne må accepți și mă iubești desăvârşit
Oare de cine mă voi teme?
Iertaţi-mă, sunt fericit!

Răspuns lui Apollinaire

Mergeți spre larg…
Ei au răspuns: ne este frică!
Lăsați în urmă țărmul, le spuse el.
Ei l-au lăsat…
Şi au fost răsplătiți
Cu nemărginirea.

Exist

Prezența, starea de a fi.
A fi ceea ce sunt
Acum, acum, acum
Sunt ceea ce sunt… din mila Ta.

Îmbrățișare

Cât de puțin te-am cunoscut
Deși mă însoțești demult,
Cât de puțin te-am ascultat
Deși îmi vorbești dintotdeauna,
Cât de puțin te-am înțeles
Deși ai încercat mereu te arăți,
De câte ori te-ai așezat în fața mea
Iar eu nu te-am recunoscut.
A trebuit să mă dobori
Pentru ca eu să te văd,
A trebuit să strigi
Pentru ca eu să te ascult,
A trebuit să mă răneşti
Pentru ca eu să te înțeleg.
Acum recunosc și mărturisesc
Tu eşti Eu.
Eu sunt bărbatul și tu ești femeia,
Eu sunt adultul și tu ești copilul,
Eu sunt cel puternic și tu ești cel slab,
Eu sunt cel care moare si tu esti cel care se naşte,
În sfârșit împreună,
În sfârșit îmbrățişați,
Unul.

Reciprocitatea iubirii

Nu putem iubi atâta timp cât nu putem simți compasiune
Nu putem simți compasiune atâta timp cât nu ne simțim întregi
Nu ne putem simți întregi atâta timp cât nu ne vindecăm rănile
Nu ne putem vindeca rănile atâta timp cât rămânem închiși
Nu ne putem deschide atâta timp cât nu este frică de suferință
Nu putem trece prin frica de suferință atâta timp cât nu ne iubește cineva
Nu ne poate iubi cineva atâta timp cât noi refuzăm iubirea
Nu putem depăși acest refuz atâta timp cât nu acceptăm că putem iubi

Atunci când iubim…
Simțim compasiune
Ne simțim întregi
Ne asumăm rănile
Ne deschidem inimile
Primim darul lacrimilor care vindecă
Simțim iubirea celuilalt
Ne simțim demni de iubire
…Iubim.

Ciclul suferinței

Ce se afla în spatele unui comportament care genereaza suferință?
O tentativă de vindecare.

Ce este un autosabotaj?
O tentativă de vindecare.

Ce este un eșec neașteptat?
O tentativă de vindecare.

De ce nu căutăm sa ne vindecam firesc?
Ne este frica de durere.
Care sunt consecințele acestei frici?

Durerea însăși de care încercăm sa scapam, printr-un comportament care genereaza suferință.

Mulțumesc, Doamne, pentru durere

Mulțumesc Doamne pentru durere
Durerea Ta
Durerea mea
Durerea noastră
Murim!

Durerea Ta
Durerea mea
Durerea noastră
Renaştem!

Durerea Ta
Durerea mea
Durerea noastră
lubim!

Mulțumesc Doamne pentru durere
În durere am aflat frica de Tine
În durere am aflat osândirea de sine
In durere am aflat bucuria de tot
Mulțumesc Doamne pentru durere
Trăim!

Manifest pentru înnoirea vieții

Recunosc că în viața mea există suferință, blocaje,
greşeli și probleme nerezolvate.
Îmi asum răul pe care l-am făcut și mi l-am făcut,
sabotându-mă în diverse împrejurări.
Îmi pare rău, regret, cer iertare și mă iert pentru
greşelile trecute. Înțeleg că nu am știut, nu am putut
sau mi-a fost prea frică să fac altfel.
Acum îmi dau voie să mă schimb şi să-mi înnoiesc
viața. Sunt conştient că este posibil şi că am acces
la resursele necesare pentru a realiza acest lucru.
Sunt hotărât să schimb in bine lucrurile din viața
mea, să mă dezvolt și să-mi împlinesc vocația.
Astăzi fac primul pas și pun început bun în direcția
schimbării și a înnoirii vieții, o viață întemeiată pe
credință, iubire și speranță.

Daniel Fusărea