Compensările sunt forme neviabile de a ajunge la stare de bine. În general funcţia lor este de a ne disocia de trăirile noastre dureroase. Fiecare poate avea compensările lui preferate, dar în esenţă putem vorbi de două mari categorii care au în vedere evitarea durerii şi căutarea plăcerii, mai precis evitarea durerii cu orice preţ şi căutarea plăcerii cu orice preţ. Acestea sunt registrele în care se dezvoltă compensările, iar ele pot deveni patimi, dependenţe şi modele constante de autosabotaj. În felul acesta ajungem să ratăm în mod continuu ţinta, în pofida faptului că orice compensare este o aspiraţie spre …
