O inimă plină de resentimente, indiferent pentru ce, nu va putea cunoaște iubirea, indiferent pentru cine. Un scop al vieţii? Inima noastră să cânte cu glas de înger, atunci când vom merge Dincolo. Să nu încercăm să controlăm viitorul prin gânduri. Să controlăm mai degrabă gândurile în prezent. Disperarea este experienţa pe care o trăim atunci când ne despărțim de realitate. Orice dramă se plămădeşte în conflictul cu realitatea. Nu este ceva în această lume care să mi se cuvină. Tot ce am este un dar. Să fim recunoscători. Vrem să ne înnoim viata, dar …
Gânduri de vară… (40)
Omul nu se poate sustrage sentimentului zădărniciei decât printr-o ancorare temeinică în divin. Ateul nu poate fi decât un imbecil, ontologic vorbind, chiar și atunci când posedă un intelect de geniu, pentru că viața lui este trăită sub semnul unei zădărnicii fundamentale. Este plină lumea de gânditori fără Dumnezeu și tot felul de liberi cugetători care ne consiliază să tolerăm aberațiile și dezmățul fără limite al patimilor și să facem din asta un reper al vieții. Aceștia vor să conducă societatea actuală, propunându-ne să aruncăm la gunoi valorile perene ale vieții. Omul privit temporal și istoric a …
Gânduri de vară… (35)
Binele se întruchipează și capătă concretețe prin intermediul acțiunilor cu sens care sunt faptele bune. Cea mai bună carte de vizită pe care o putem dobândi în timpul vieții, se întemeiază pe acțiunea altruistă săvârșită în mod consecvent. Cele mai bune fapte sunt acelea care dacă s-ar multiplica, ar conduce societatea omenească la o stare de bine în ansamblul ei. În faptele noastre ne aflăm adevărata măsură, atât la nivel personal, cât și la nivelul întregii societăți. Ceea ce arătăm în afară își are originea într-o imagine lăuntrică, echivalentă cu ceea ce putem numi identitatea noastră. …
Vindecarea vine de la Sursa vieţii
Adevărul esențial este că suntem suflete eterne odată ce Creatorul ne-a ridicat din neființă, dăruindu-ne suflare de viaţă. Miza pe care o avem în această lume este să ne câștigăm Raiul, iar tot ceea ce trăim aici este într-un fel o poveste care se va termina într-o zi. Rege sau cerşetor, savant sau babă analfabetă, rolul se închie, iar sufletul dezbrăcat de trup îşi începe călătoria în eternitate. Prin urmare, orice miză avem în această lume, indiferent cât de importantă ne-ar părea, este relativă şi are un sfârșit. Dar atâta timp cât suntem în poveste, există intrigă şi conflict, iar …
Siguranţa
Dacă ne vom hotărî să fim sinceri cu noi, vom descoperi că aproape tot ce facem este într-un fel sau altul legat de nevoia noastră de siguranţă. Investim atât de mult această nevoie pentru că o asociem cu însăși supraviețuirea noastră şi credem că îi putem răspunde controlând fiecare aspect al vieții. Paradoxul este că viaţa nu poate fi controlată şi, slavă Domnului!, nici distrusă, iar curgerea ei este mai presus de voinţa noastră. De aceea a încerca să condiţionăm mişcarea vieţii prin intermediul controlului ne aruncă în angoasă şi suferinţă, uneori până la disperare. A rămâne în această paradigmă …
Gânduri pentru înnoirea vieţii (103)
…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Universul nostru lăuntric de gândire se întemeiază pe ceea ce investim cu valoare de adevăr. Plecând de la această stare trecem la acţiune şi înfăptuim o mulţime de lucruri. Rezultatele sunt uneori dezirabile dar alteori sunt adevărate catastrofe. Poate să conducă adevărul la fapte rele sau chiar la dezastru? Nu este adevărul temeiul binelui? Bineînţeles, că da. De aceea este necesar să punem în discuţie unele “adevăruri” care ne-au ghidat, având în vedere implicațiile lor nefaste. Puterea care ne-a plămădit ridicându-ne din neființă şi aducându-ne la viaţă pentru eternitate …
Gânduri pentru înnoirea vieţii (99)
…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Singura șansă de a crea o stare de comuniune cu celălalt este să fiu eu însumi și să-i respect la rândul meu dreptul de a rămâne el însuși. Nu îi voi cere să renunțe la el pentru a-mi demonstra că ma iubește. Acesta ar fi supremul egocentrism. Deasemenea, dacă îi fac pe plac celuilalt doar ca să mă accepte, dar îmi reprim adevărata mea identitate și propriile nevoi, dincolo de masca zâmbitoare pe care o voi arată va fi o frustrare care mai devreme sau mai tarziu va ieși la …
DĂRUIND VEI DOBÂNDI
Rămâi închis și vei rămâne rănit Rămâi rănit și vei rămâne vulnerabil Rămâi vulnerabil și vei trăi în frică Trăiește în frică și încet încet vei înceta să trăiești Deschide-ti inima și rănile ei se vor deschide și ele Dăruiește-ți inima și ea va fi vindecată Vindecă-ți inima și în ochii tăi întreaga lume Va deveni demnă de iubirea și compasiunea ta. DANIEL FUSĂREA
Gânduri pentru înnoirea vieţii (95)
…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Sunt ok aşa cum sunt, Dumnezeu m-a creat desăvârşit. Iată o premisă de la care putem pleca pentru a dobândi o viaţă bună. Suntem chemaţi la desăvârşire de însuşi Dumnezeu Cuvântul, pentru că aceasta este esenţa şi vocaţia noastră. Însă de cele mai multe ori, ne percepem ca fiind insuficienţi şi astfel intrăm într-un joc al lipsei şi compensărilor care ne menţine în conflict atât cu noi, cât şi cu ceilalţi. Pentru a ne întoarce la desăvârşirea noastră fundamentală avem nevoie să punem gândul cel bun în tot ceea ce …
Gânduri pentru înnoirea vieţii (94)
…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Convingerile noastre formează ţesătura unei poveşti care devine indentitatea noastră de zi cu zi. Ajungem să credem în această poveste, iar ea ne jalonează traseul prin viaţă. Peisajele se schimbă în funcţie de anotimpuri, dar felul în care ne adaptăm, este întotdeauna congruent cu ceea ce credem în adâncul fiinţei noastre. Ne putem bucura de noile configuraţii ale existenţei sau ne putem înspăimânta. Ne putem prăbuşi în abis sau ne putem înălţa pe culmi. În ultimă instanţă, felul în care înţelegem să răspundem realităţii ne dă măsura vieţii. Să cultivăm …
Gânduri pentru înnoirea vieţii (93)
…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 În ultimă instanţă, cea mai mare dreptate este cea care merge dincolo de pedeapsă şi oferă posibilitatea recuperării. În felul acesta, dreptatea se transformă în iubire şi astfel aduce vindecare pentru toţi. “A iubi” şi “a ierta” exprimă, de fapt, cuvântul Mântuitorului: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi (…), iubeşte-ţi duşmanii şi Să ierţi de 70 de ori câte 7. Astfel, singura care rămâne este iubirea, iar iubirea la acoperă şi le conţine pe toate: Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare; dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. …
Gânduri pentru înnoirea vieţii (92)
…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Asumarea greşelilor personale este un moment fondator în existenţa noastră pentru că se asociază întotdeauna cu o frângere a egoului. Această frângere este absolut necesară pentru a cunoaşte Adevărul, însă este imposibil să dobândim această stare pe cont propriu, de aceea avem nevoie de rugăciune: Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Aşa Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să …
Gânduri pentru înnoirea vieţii (91)
…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Avem posibilitatea să punem în discuţie şi să contestăm toate convingerile care ne împiedică să avem viaţa pe care ne-o dorim. Este esenţial să acceptăm că aceste convingeri sunt nişte obstacole care se interpun în calea satisfacerii nevoilor noastre. Prin urmare, să le punem în discuţie şi să le invalidăm, demascându-le caracterul limitativ şi iraţional. Apoi le putem schimba cu alte convingeri care sunt congruente cu nevoile noastre ontologic îndreptăţite, sunt în acord cu realitatea şi promovează binele şi viaţa. În felul acesta, vom vedea mult mai clar ceea ce …
Gânduri pentru înnoirea vieţii (89)
…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Vindecarea înseamnă să fim în Adevăr, iar Adevărul este Unul. A accede la conştiinţa unităţii înseamnă să mergem dincolo de polarităţi. Acestea exprimă starea de conflict pe care o trăim cei mai mulţi dintre noi. În unitate este loc pentru tot şi astfel depăşim disocierile ca moduri de a ţine la distanţă suferinţa. De aceea, vindecarea deplină se face plătind un anumit preţ de durere. Drumul nostru către unitate pleacă de la acceptarea rănilor şi a suferinţei. Indiferent cât de greu ar fi, singura noastră şansă este să ne mişcăm …
Gânduri pentru înnoirea vieţii (88)
…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Nu o viaţă mai bună ne lipseşte de cele mai multe ori, ci posibilitatea de a avea o perspectivă pozitivă faţă de viaţă, aşa cum este ea. Dacă Dumnezeu converteşte totul în bine, lucrarea noastră este să ne adâncim în acceptarea vieţii cu toate ale ei, pentru că vindecarea se dobândeşte prin acceptarea totalităţii. Modul în care realizăm această acceptare este iubirea. Ea ne conduce dincolo de conflicte şi opoziţii. Lumini şi umbre, bucurii şi suferinţe, le acoperă pe toate, aşa cum ploaia cade şi peste cei buni şi peste …
Omul lui Dumnezeu (XIV)
Omul lui Dumnezeu se regăsește în pilda fiului risipitor pentru că și el a parcurs același drum: de la luptă la împreună lucrare, de la revoltă și ruină la pocăință, întoarcere, împăcare și în final restaurare, iar pocăința a fost poarta prin care a trecut pentru a ajunge la Casa Tatălui. Omul lui Dumnezeu a fost rănit de semeni și a cunoscut astfel durerea și dezamăgirea venite din trădare. De aceea a coniderat că cei care i-au greșit nu merită iertarea lui, dar după o vreme a văzut că resentimenele nu-i aduceau nici liniște nici detașare. Încet, încet a …
Omul lui Dumnezeu (XIII)
Omul lui Dumnezeu știe că a avea gânduri nu înseamnă neapărat a gândi. A cunoscut stresul și anxietatea făcându-și o mulțime de gânduri despre ce poate și cum va fi. Acum mintea lui s-a înnoit, înțelegând că vocația iubirii este aceea de a fi întotdeauna congruentă cu faptele bune. Viața i-a arătat că cei care pleacă din pole position nu câștigă întotdeauna și nici cei cu un start inițial mai slab nu sunt condamnați la eșec. A înțeles că reușita depinde foarte mult de cum conduci monopostul pe traseu. Omul lui Dumnezeu a încercat în majoritatea acțiunilor sale …
Omul lui Dumnezeu (XII)
Omul lui Dumnezeu a înțeles că cel mai grav mod în care s-a autosabotat a fost în situațiile în care nu s-a acceptat pe sine cu toate trăsăturile și caracteristicile sale. Această atitudine nu i-a permis mult timp să se simtă întreg și să guste pacea. De când a înțeles că umbrele sunt pline de resurse creatoare își trăiește viața din plin. Omul lui Dumnezeu a cunoscut defăimarea și a trăit cu greu durerea pe care i-a produs-o aceasta. De aceea a căuta consolări în îndreptățirea de sine, dar cu fiecare defăimare durerea devenea cu și mai multă putere. …
Omul lui Dumnezeu (XI)
Un om al lui Dumnezeu este un virtuos și un păcătos în același timp. Dacă ar fi doar virtuos nu ar mai avea de ce să se smerească și să se pocăiască; dacă ar fi doar păcătos nu ar mai avea de ce să nădăjduiască. El a înțeles că cea mai înaltă măsură a omului este desăvârșirea nedesăvârșită. Omul lui Dumnezeu a învățat să deosebească ceea ce folosește de ceea ce iubește. Este atent la această distincție, pentru că unde va fi comoara sa, acolo îi va fi și inima. Omul lui Dumnezeu a crezut că dacă va …
Omul lui Dumnezeu (X)
Omul lui Dumnezeu a trăit cu ideea că o viață demnă este o viață cu principii stricte și cu idealuri înalte. A trăit mult timp așa și a suferit necontenit. De când a acceptat că este o ființă cu neputințe și slăbiciuni, a cunoscut în sfârșit pacea și mulțumirea. Omul lui Dumnezeu și-a dezvoltat simțul compasiunii. El a învățat să privească cu sinceritate la dramele celorlalți și să-și deschidă inima. Devenind conștient de durerea semenilor și-a înțeles și propria lui durere. Astfel a putut să plângă, iar plânsul a adus cu sine vindecarea și bucuria. Acest om a …
Omul lui Dumnezeu (IX)
Omul lui Dumnezeu trăiește acum cu adevărat pentru că a fost dispus să moară. Iubește pentru că a fost dispus să moară. A renăscut pentru că a fost dispus să moară! Cum să renaști dacă nu ai murit? Un om al lui Dumnezeu este dispus să-și asume provocarea conform căreia aproape orice s-ar spune despre el este adevărat. Este o perspectivă care-i trezește anxietatea, dar tocmai această situație paradoxală îl conduce la ordine și înțelegere. Acest om a înțeles că una este să fii tras într-o parte și alta este să te lași dus în acea parte. De …
Omul lui Dumnezeu (VIII)
Un om al lui Dumnezeu a învățat într-un final să se iubească și să se accepte cu toate ale sale, smerindu-se în același timp în fața măreției vieții și a Celui care este Viața. Omul lui Dumnezeu a înțeles că poate să aleagă ceea ce-l reprezintă în mod profund, dincolo de trenduri și contingențe, fiind pur și simplu el însuși și în mod fundamental fiind în Adevăr. Un om al lui Dumnezeu a hotărât să-i accepte și să-i iubească pe ceilalți, limitându-și așteptările față de ei, știind că astfel va avea parte de darul minunat al intimității și …
Omul lui Dumnezeu (VII)
Omul lui Dumnezeu privește în viitor și își face planuri pentru viața sa. Însă știe de asemeni că cel mai bun plan este să se lase în voia Tatălui și a Iubirii lui nesfârșite. Atunci cunoaște cu adevărat așezarea temeinică în propria viață. Omul lui Dumnezeu își aduce aminte că vindecarea lui a început atunci când a cerut iertare și i-a părut rău pentru acele fapte care îl duceau pe drumul pierzării. Căința lui sinceră l-a întors de pe acest drum și acum este viu. Omul lui Dumnezeu a înțeles că este în regulă să fie la fel …
Omul lui Dumnezeu (VI)
Omul lui Dumnezeu a descoperit că stresul, nevroza, conflictele interioare, mânia nesocotită nu sunt compatibile cu smerenia, ele nu pot coexista în același spațiu. Astfel, a înțeles că dacă vrea să fie fericit nu are decât să se smerească. Omul lui Dumnezeu a descoperit că își creează singur chinurile și problemele pe care le trăiește prin atitudinile sale greșite și convingerile iraționale pe care le cultivă uneori. „Cum ne sunt gândurile așa ne este și viața” a devenit un lucru evident pentru el. Omul lui Dumnezeu a primit vestea că Dumnezeu a coborât din cer și s-a făcut …
Omul lui Dumnezeu (V)
Omul lui Dumnezeu s-a întors de atâtea ori în același punct critic încât este la un pas să renunțe. Astfel conștientizează că un nou efort, un nou elan, de data asta cu mai multă nădejde și smerenie este infinit mai potrivit decât disperarea și abandonul. Atunci se ridică și merge mai departe. Omul lui Dumnezeu a învățat să deosebească plăcerile nevinovate sau chiar copilărești de plăcerile care distrug sufletul. A învățat să le deosebească văzând rănile de pe trupul și din inima sa. De aceea se luptă să moară păcatului pentru a nu muri pentru Împărăție. Omul lui …