PIM (3): Un univers lăuntric înnoit, un pământ nou…

Și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit. – Romani 12, 2 Nu putem schimba o structură atâta timp cât ne agățăm de ea ca de o resursă salvatoare. Agață-te de ceea ce ești și vei rămâne ceea ce ești.Nu putem schimba un efect care deja s-a produs, este evident, dar putem schimba efectul următor operând o schimbare asupra cauzei prin schimbarea minții. Viața noastră este o expresie a tiparelor subconștiente, care au pentru noi valoare de adevăr, …

PIM (2): “Procesul înnoirii minții”, procedeu de restructurare cognitivă și dezvoltare personală

Această lucrare conține prezentarea unui procedeu de restructurare cognitivă și dezvoltare personală pe care l-am intitulat “Procesul înnoirii minții” și care este în mod fundamental în acord cu principiile abordărilor cognitive, raționale. Procedeul are în vedere “aici și acum” convingerile disfuncționale care ne produc suferință și ne îngrădesc posibilitățile de exprimare. O convingere care mă împiedică să mă adaptez la realitate și să îmi împlinesc potențialul este în mod evident greșită. O asemenea convingere îmi limitează registrul funcțional, iar viața se derulează pe măsura percepțiilor pe care acea convingere le generează. Dorința de a-mi schimba viața în bine nu reprezintă aproape …

PIM (1): De la discursurile motivaționale la posibilitatea schimbării 

Discursurile motivaționale nu schimbă oamenii. Ele pot fi în cel mai bun caz începutul unei lucrări personale, care necesită ani de muncă sistematică cu sine.  Daniel Fusărea  Există astăzi un curent foarte puternic, cel puțin în SUA, acela al comunicării motivaționale. Sunt comunicatori motivaționali celebri, capabili să umple săli imense. De asemenea, au apărut filme cu tematică motivațională sau inspirațională (vezi seria “Rocky” și altele). M-am întrebat care ar putea fi esența oricărui discurs motivațional, la ce poate fi redus acesta, fie că este un discurs al lui Tony Robbins fie că este încercarea unui părinte de a-și convinge copilul să …

Să dezvoltăm o atitudine rațională

Povestea vieții noastre este în mare măsură povestea convingerilor noastre. Acestea sunt baza noastră de înțelegere și de decizie în raport cu acțiunile noastre. Modurile în care experimentăm lumea se află în gândurile pe care le avem. Ele sunt ochelarii prin care privim lumea, iar lumea ni se arată așa cum o privim. Împrejurările de viață, evenimentele, capătă culoarea percepțiilor noastre întemeiate pe convingeri. A dori să-ți schimbi viața și să atingi obiective congruente cu nevoile tale fără să-ți schimbi convingerile limitative și iraționale actuale este ca și cum ai încerca să conduci mașina cu frână de mână trasă. Secretul schimbării noastre …

Să dezvoltăm o atitudine pozitivă față de schimbare

Dacă mintea mea a creat un zid pe direcția în care vreau să mișc lucrurile acum, doar voința nu-mi va fi de ajutor. Mai întâi trebuie să dau zidul la o parte și doar așa voința își va relua funcția ei în schimbarea lucrurilor. De ce amânăm lucrurile bune din viața noastră, deși am devenit conștienți de importanța lor? Le amânăm pentru că asimilarea acestora presupune renunțare și exercițiu. Schimbarea în bine ne scoate din zona de confort și ne obligă la efort. De fapt, noi amânăm efortul în speranța unor soluții facile care se dovedesc întotdeauna iluzorii. Schimbările profunde …

Să cultivăm încrederea fundamentală în bine

Existența răului nu exclude posibilitatea de a recunoaște, de a alege și de a trăi binele. Liber arbitru înseamnă posibilitatrea de alege. Când răspunsul pe care îl dau vieții este o construcție a egoului, încrederea pe care o experimentez mă pune în opoziție cu celălalt iar asta mă conduce către separație și izolare. Nesiguranța se menține și astfel apar frica și tensiunea. Suntem în logica unui eu condiționat conflictual care ne împiedică să intrăm în contact cu ființa noastră profundă, acolo unde putem cunoaște sentimentul libertății. Într-o asemenea situație rămânem în atitudini de evitare, iar frica poate țâșni oricând. La …

Frica noastră cea de toate zilele

La o privire atenta putem constata ca existenta noastra implica in mare masura o miscare intre nevoia fundamentala de siguranta, de supravietuire in fond si o nevoie de crestere si libertate. Nevoia de siguranta este universal umana, prin urmare fireasca si indreptatita. Nimeni nu poate sa spuna ca nu are nevoie sa se simta protejat fata de pericole care ii pot leza integritatea. A avea o baza de siguranta este o exigenta ontologica pe care ne construim intregul edificiu al vietii. In mod normal, aceasta se creeaza in relatiile fundamentale de atasament pe care le construim in copilarie cu parintii si alte …

Condiția darului

Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Matei 5, 7 Dăruind vei dobândi și Poartă-te cu ceilalți așa cum vrei să se poarte ei cu tine sunt repere clare privind modul în care ne putem construi relațiile. Relațiile sunt locul în care ne satisfacem majoritatea nevoilor. De felul în care înțelegem să ne raportăm la aceste relații depinde în foarte mare măsură calitatea vieții noastre și starea de bine. Există o nevoie fundamentală de a fi înțeleși, acceptați și apreciați. Prin urmare să oferim înțelegere, acceptare și apreciere, atât față de noi înșine, cât și față de ceilalți. Venind în întâmpinarea …

Credința fundamentală în bine

În lumea asta necazuri veți avea. Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea. Ioan 16, 33 Existența răului nu exclude posibilitatea de a recunoaște și de a alege binele. Liber-arbitru înseamnă posibilitatea de a alege. Indiferent de realitate sunt liber să aleg răspunsul. Credința fundamentală în bine, în sensul bun al devenirii lucrurilor aduce lumină în necunoscut, iar incertitudinea care însoțește experiența noului devine tolerabilă și chiar incitantă. O convingere care nu are în vedere binele, sensul binelui este evident o convingere greșită. Ființa umană nu a fost creată pentru a se rata, ci pentru a se împlini. Este important să cultivăm …

Frica și exigențele vieții

Omul are nevoie de apropiere, împărtășire, iubire, însă își refuză aceste nevoi. De asemenea are nevoie să fie el însuși, dar renunță. Are nevoie să se schimbe, dar preferă să rămână blocat în situații împietrite. De asemenea are nevoie de stabilitate, de structură, însă amână să se încadreze în rigoare, rămânând în situații intermediare și incerte. De ce? Un răspuns care acoperă cel puțin în parte această problematică este legat de prezența fricii. De fapt, lipsește siguranța. Frica se naște dintr-o percepție subiectivă sau obiectivă a pericolului. Când percepția este obiectivă, adică în acord cu realitatea, atunci frica are o …