Gânduri pentru înnoirea vieţii (62)

Frica este un fenomen normal care poate fi depășit dacă este asumat și confruntat.
Cine nu se raportează la frică într-un mod adecvat, învățând să se confrunte cu ea și să o depășească pentru a merge astfel mai departe, riscă să o investească cu putere și să o transforme într-un fenomen patologic, practic într-o boală.

Cu cât mă cramponez de confortul meu imediat, cu atât amân procesul înnoirii vieții. Ceea ce la prima vedere pare confort, devine încet, încet, frustrare cronică. De fapt, acest confort imediat este frica de schimbare. Nu poate exista schimbare până când frica nu este privită în față. De cele mai multe ori, în spatele blocajelor noastre se află, practic, o frică neasumată.

A merge mai departe, a progresa, a ne împlini, a ne realiza, a ne satisface nevoile, a ne dispensa de trecut, a iubi, a depăși situațiile consumate, înseamnă a renunța la frică. Construim ziduri – mai nou din beton și sticlă, strălucitoare, care emană prosperitate – ne echipăm cu armuri și scuturi de protecție apoi suferim până la disperare că nu putem comunica, că nu ne putem înțelege, că nu putem trăi iubirea și intimitatea.

Ne putem asuma mai ușor riscuri – riscul de a ne deschide, de a acționa, de a renunța la trecut – înțelegând că sentimentul de siguranță nu stă în existența unor certitudini absolute, ci mai degrabă într-o încredere fundamentală în bine. Frica este de multe ori rezultatul unei gestiuni inadecvate a gândurilor noastre. Astfel, ea poate deveni o barieră în calea acțiunii care să ne permită atingerea obiectivelor și satisfacerea adecvată a nevoilor noastre îndreptățite.