50 de gânduri despre sinceritate şi ipocrizie (integral)

2. Ipocrizia este primul pas spre alienare pentru că adevarata comuniune implică să ne arătăm aşa cum suntem.

3. Ipocrizia se dă singură de gol atunci când suntem puși în fața faptelor noastre.

4. Judecarea aproapelui ascunde propria noastră ipocrizie pentru că nimeni nu este în măsură să judece în afară de Dumnezeu.

5. Lipsa de congruenţă între ceea ce declarăm şi faptele noastre face din noi nişte ipocriți.

6. Intoleranţa virtuoşilor faţă de păcătoși arată existența unei ipocrizii probabil neconştientizate.

7. Cel ce se crede virtuos este în cel mai bun caz un ipocrit ceva mai subţire decât un ticălos lipsit de scrupule.

8. În general considerăm că erorile şi păcatele noastre sunt mai mici decât ale celorlalţi ceea ce arată că nimeni nu este scutit de ipocrizie.

9. Un prim pas pe drumul renunțării la ipocrizie este să ne asumăm că suntem în stare de orice ticăloșie. Cine, eu? Da, eu.

10. A ne vindeca înseamnă printre altele să renunțăm la ipocrizie cu prețul durerii şi al abdicării egoului.

11. A formula “opinii corecte” nu este același lucru cu a le pune în practică şi a le trăi. Să avem grijă la ipocrizie.

12. Să recunosc că sunt ipocrit nu face din mine un sfânt, dar mă ajută să fiu mai reținut atunci când sunt tentat să văd doar ticăloși în jurul meu.

13. De cele mai multe ori faptele noastre sunt motivate de interese imediate. Prin urmare este greu de evitat o doză oarecare de ipocrizie.

14. În afara sfințeniei moralitatea este o miză îndoielnică având în vedere că nu prea are cum să nu fie contaminată de ipocrizie.

15. Dacă faptele nu sunt întemeiate pe Cuvântul Adevărului apare o probabilitate considerabilă să fie contaminate de ipocrizie.

16. Bigotul şi fariseul este în stare să ardă pe rug în numele virtuții şi al credinței. Face asta o mie de ani, apoi vine în numele crucii să te convertească la iubire universală. Câtă ipocrizie.

17. Să fii tu însuți, adică onest, te poate costa scump dar te eliberează de ipocrizie, care este garanția alienării.

18. Când este vorba de politică daca nu poţi tolera ipocrizia nu mai ai de ce să mergi la alegeri.

19. Argumentul că putem fi liberi este acela că trăim unele momente fără să fim ipocriți.

20. Semnul că ne-am adâncit în ipocrizie este şi grotescul spectacolului politic pe care am ajuns să îl trăim.

21. Un ingredient esențial pentru vindecarea noastra sufletească este curajul de a renunța la ipocrizie.

22. O clipă de sinceritate poate fi momentul fondator pentru a începe lucrarea noastră de însănătoșire. Curaţia inimii se face în adevăr.

23. Adevărul şi sinceritatea pot fi de multe ori dureroase, de aceea oamenii se folosesc frecvent de anestezia ipocriziei.

24. Adevarul este în situaţia de a se împotrivi uneori şi astfel poate atrage ostilitatea, pe când ipocrizia ne permite sa ne fofilăm fără să deranjăm prea mult.

25. Este imposibil să ajungi la destinație cu ipocrizia pentru că vocaţia ei este să ocolească la nesfârșit.

26. Nu poţi să primeşti o adevărată susţinere din partea ipocriziei pentru că ea nu ştie să meargă pe drumul drept.

27. Ipocrizia a ajuns norma timpurilor actuale, ceea ce arată că lumea a lăsat adevarul în urmă. Încotro?

28. Ipocrizia te poate ajuta să dobândești sau să păstrezi puterea dar cu prețul unei cumplite singurătăți si nefericiri.

29. Chiar dacă pare o exagerare, un om politic adevărat ar trebui să aibă măsura sfinţeniei sau măcar a eroismului. Altfel, cel mai probabil, va fi un profitor ipocrit.

30. Atunci când într-un cuplu intervine ipocrizia şi dorinţa de putere, iubirea, pur şi simplu, nu mai are loc.

31. În ipocrizie singurul reper este interesul persoanei, mai presus de orice.

32. Când valoarea supremă este “să te descurci” atunci ipocrizia este la loc de cinste în trusa cu instrumente.

33. Sinceritatea este premiza vindecării sufletești pentru că aceasta își asumă curajul de a trece prin durere şi umilinţă.

34. Cu ajuturul sincerităţii scoatem la lumină păcatele care prin mărturisire vor putea fi iertate.

35. Sinceritatea este premiza vindecării, dar cinismul invocă adevărul doar pentru a răni.

36. Linguşirea este un mod particular de a practica ipocrizia în relaţie cu ierarhia, cu scopul de a parveni.

37. Să fii sincer în primul rând faţă de tine şi atunci vei putea să fii onest şi faţă de ceilalţi.

38. Un om sincer își asumă riscul de a pierde unele avantaje de moment pentru a-şi păstra astfel demnitatea.

39. Prin sinceritate omul devine congruent cu sine şi astfel se eliberează de nevroză.

40. Omul sincer conștientizează că ar rămâne neputincios şi pierdut în faţa ispitei imoralităţii, fără ajutorul lui Dumnezeu.

41. Sondaje sociologice ample arată că majoritatea oamenilor nu au niciun prieten, lucru care dă măsura omului actual de a fi sincer şi disponibil pentru nevoile aproapelui.

42. Omul sincer poate fi receptiv la Cuvântul Adevărului şi doar în felul acesta devine cu adevărat înțelegător.

43. Acela care nu poate să-şi asume necunoașterea şi ignoranţa riscă să devină ipocrit pentru a părea ce nu este şi astfel va rămâne fără adevărata cunoaștere.

44. Sinceritatea profundă este atitudinea care ne permite să ne ridicăm din marasm şi să ne ajutăm cu adevărat unii pe alții.

45. Sinceritatea este o virtute cuprinzătoare pentru că îi permite omului să depășească pas cu pas o mulțime de vicii.

46. O condiție esențială pentru a cunoaște intimitatea este disponibilitatea de a fi sinceri pentru că doar aşa ne putem deschide inimile unii faţă de alţii.

47. Caracterul este latura relațional valorică a personalității, prin urmare un om de caracter nu poate fi conceput fără dimensiunea sincerităţii.

48. Cel sincer chiar şi atunci când se înșeală ramane un om bine intenționat spre deosebire de ipocritul experimentat pe care îl preocupă doar propriul interes.

49. Sinceritatea ne permite să avem încredere unul în altul şi astfel putem construi în toate planurile vieții.

50. Sinceritatea este ingredientul indispensabil pentru a putea construi durabil.